Nu merge în spatele meu, s-ar putea să nu conduc. 
Nu merge în faţa mea, s-ar putea să nu te urmez. 
Mergi lângă mine şi fii prietenul meu.
A. Camus

Dragi colocatari ai internetului, 
Vă scriu iar din bula atemporală a scrisorilor, de la masa rotundă, nu de la biroul alb, acolo îmi scriu scrisorile mele. Nu știu cum vă vor găsi rândurile acestea, sper că bine, nu foarte răciți căci, vorba lui Camus – mai tot orașul e cu nasul în batistă

Azi e ceva soare care îmi cade-n cap oblic din ochiul de mansardă, ascult Music for growing flowers  (compusă de scoțianul Erland Cooper), cu speranța să-mi crească în tărtăcuță altceva în afară de buruienile grijii și iarba erotismului. 
Văd într-un tablou în stânga o plantă de colț – prietenia – și nu întâmplător m-a tot vizitat gândul la ea. Zilele trecute m-au surprins câteva gesturi – bucuriile prieteniei. Până și cartea din care am adunat scrisorile pentru azi a picat ca din cer, de la o fată care m-a uimit cu surpriza și afecțiunea gestului ei. 

Of, mă concentrez greu. Îmi fug ochii de la texte la câteva particule de praf care dansează brownian, strălucind pe rând în picaj, calm, fără grija direcției, pe muzica lui Cooper. Mda, cad în butoiul cu melancolie când reflectez la prietenie. În vremurile noastre știrbe de timp îmi pare că ne devin știrbe atenția și felul în care ne exprimăm și manifestăm prietenia. Nu mai avem timp nici de noi și parcă nu mai apucăm să spunem mulțumesc pentru prietenie și produsele ei derivate în micile gesturi. Sau pur și simplu nu se mai practică pentru că ajunge un mulțu  și cuplă sau npc care ajută în comunicarea rapidă din mesajele text – cele de toate zilele, Amin. 

Nu știu. Dar întrebarea rămâne: este vorba doar de timp sau ne-am schilodit emoțional și, în cele din urmă, nici nu ne mai putem exprima.
Ori pur și simplu nu mai e cool să comunicăm așa, cine naiba mai stă să citească mesaje lungi în ziua de azi, nu?
Eu mă declar persoană non-cool – scriu celor apropiați (unora dintre ei)
mesaje-scrisori și le mulțumesc (și public) celor care m-au suportat & mă mai suportă încă. 

Dar, ca să revin la scrisorile noastre, vă amintesc, probabil știți, de dimensiunile cultului prieteniei la scriitori, însă nu știu dacă știți de dimensiunile prieteniei și frumusețea corespondenței dintre Albert Camus și poetul René Char.
Sub umbrela pronumelui de politețe Camus și Char au crescut între rândurile scrisorilor de la prietenie până la fraternitate, în vreo 12 ani de dialog epistolar. Nu mai lungesc vorba despre prietenia lor, vă las câteva scrisori (m-am abținut iar greu să nu transcriu și mai multe) care vă vor ilustra de la sine infinit mai bine tabloul lor, căci vorba lui René Char: Peisajul, la fel ca prietenia, este râul nostru subteran. Peisaj fără ținut.

Cu prietenie nepricepută,
G.

Am cules scrisori din volumul Corespondență 1946 – 1959, Albert Camus, René Char, Ediție stabilită, prezentată și adnotată de Franck Planeille, Traducere de Vasile Savin, Editura RAO, 2011, pag. 22, 23, 24, 65, 66, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 118, 119, 122, 125, 126.

RENÉ CHAR CĂTRE ALBERT CAMUS

22 iunie 1947

Dragă Albert Camus,
Cei cărora le place să numească găurile din zid ornate cu zăbrele căi ale viitorului, iar inima lor păcătoasă – artera omului, după Ciuma, nu-și vor mai face iluzii. Ați scris o carte foarte mare. Acu copiii vor putea din nou să crească, iar himerele să prindă viață
„Cei scuzați” vor redeveni indiferenți.
Timpul nostru are cu adevărat nevoie de dumneavoastră.

René Char

ALBERT CAMUS CĂTRE RENÉ CHAR

[Le Panelier,] 30 iunie [1947]

Dragă René Char,
Am fost tare mulțumit de scrisoarea dumneavoastră. Sunt puțini oameni astăzi ale căror limbaj și atitudine să-mi placă. Dumneavoastră faceți parte dintre aceştia – singurul poet care azi a îndrăznit să apere frumusețea, să o spună clar, să arate că ne putem bate pentru ea și totodată pentru pâinea cea de toate zilele. Neexcluzând nimic, dumneavoastră mergeți mai departe decât ceilalți. Este destul pentru a vă mărturisi bucuria pe care mi-a prilejuit-o afectuosul dumneavoastră acord. Ceea ce nu are nimic de-a face cu calitățile sau cu defectele Ciumei. E ceva mai adânc. Aș putea acum să vă cer să-mi faceți un serviciu, ca unui vechi camarad? lată: sunt obosit de Paris şi de pegra pe care o întâlneşti aici.

Dorința mea profundă ar fi aceea de a mă întoarce în Algeria mea, care este o țară de bărbați, o țară adevărată, dură, de neuitat, însă din motive foarte diverse acest lucru nu este cu putință. Or, Franța pe care o prefer este cea a domniei voastre, și mai exact poalele Luberonului, munții din Lure, Lauris, Lourmarin etc. Până în prezent, literatura nu mi-a adus bogăție. Însă Ciuma îmi va aduce ceva bani. Aş dori să cumpăr o casă în ținutul acela. M-ați putea ajuta? Vă imaginați desigur ce anume mi-ar conveni. O casă foarte simplă, deşi mare (am doi copii și aș dori ca, din când în când, să o pot aduce pe mama să stea aici), cât mai depărtată posibil, mai mult comodă decât confortabilă, în față cu un peisaj care să poată fi privit îndelung. Îmi cer scuze pentru această cerere. Mă mai adresez și altora. Însă în dumneavoastră am încredere: vă veți pune în locul meu. De aceea vă scriu toate acestea cu simplitate. Dacă nu aveți cunoștință de nimic, nu vă alarmați. Păstrați mereu gândul meu frățesc.

Albert Camus

ALBERT CAMUS CĂTRE RENÉ CHAR

[Cabris,] 7 iunie [1950]

Dragul meu René,
Voi fi la Paris pentru 48 de ore cam prin 20 iunie. Voi încerca atunci să ne vedem, dar pentru foarte scurt timp. Voi sta mai mult în jur de 15 iulie. Veți fi acolo? După aceea, nu am hotărât nimic. Poate Alpii italieni, dacă nu voi găsi ceva mai bun. Empédocle este tot mai proastă. Am făcut foarte bine că am plecat amândoi. Dar am găsit admirabil textul dumneavoastră din Sticlă obscură, vă mulțumesc că mi l-ați trimis. Îl mai citesc o dată. lar poemul despre taur îmi ține companie, prins la capătul patului, de o lună.
Pe curând, poate. Întreaga afecțiune a prietenului dumneavoastră

Albert Camus

RENÉ CHAR CĂTRE ALBERT CAMUS

[Iunie 1950]

Dragul meu Albert,
Se zice uneori că o cameră de hotel desensibilizează cărțile pe care facem imprudența de a le pune pe acolo. Nu-i nici o temere atunci când aceste cărți sunt PREZENȚE ELIBERATOARE, sprijin, lucruri mai bune ca sine. Aşa și cu Actuale și Minotaurul, frumoase ca neaua și calde precum cea dintâi rază de soare.

MULȚUMESC, dragă Albert
Din tot sufletul, al dumneavoastră

René Char

RENÉ CHAR CĂTRE ALBERT CAMUS

L’Isle 6 mai 53

Dragă Albert,
Azi-dimineață, pe când deschideam plicul generos, era o vreme frumoasă, însă, în ciuda atâtor daruri, mă încerca tristețea fiindcă vorbeați atât de puțin de dumneavoastră. Doar o perdea de tăcere prietenească înaintea inițialelor, promptă ca o adresă de stradă. Cum mai merge? Faceți tot ce trebuie făcut în privința sănătății?

Scuzați-mă, ştiu că genul acesta de întrebări deranjează, dar cum să nu mă gândesc la dumneavoastră cu o afecțiune plină de îngrijorare, acea afecțiune naivă care crede că poate face să dispară și poate șterge totul… Albert, sunteți unul dintre puținii oameni pe care îi iubesc și îi admir din instinct şi totodată din cunoaştere (acestea se distrug atât de adeseori), acei oameni pe care timpul, grja, speranța, oboseala apoi bucuria de a trăi îi înalță în fiecare zi în sufletul nostru, unde ocupă și marchează vârful pe care natura nu ni l-a dat și care nu ne este dat decât nouă și unui număr infim de frați pe care îi iubim și care ne luminează în fiecare clipă acolo, sus. Găsesc perfectă introducerea pentru poemele mele în germană – deşi prea elogioasă – cum să vă spun? Nu văd nicio frază, niciun cuvânt de reluat. „Nihilismul împotriva revoltei” mă va însoți curând la munte, în Vaucluse, unde voi petrece după-amiaza.

MULȚUMESC PENTRU TOT.

De ce trebuie ca în corespondența de azi să-mi parvină o scrisoare de la Paulhan care îmi cere autorizarea de a publica în La NNRF din iunie „Povestea neştiută a Poemului pulverizat” în întregime. Oamenii aceştia sunt nebuni! În acest text, inedite sunt doar nişte scurte comentarii. Paulhan vrea să publice textul în întregime: poezii și note! Oare duc chiar aşa mare lipsă de materiale? Îi atrag atenția că este o treabă nu prea logică, întrucât cartea a apărut deja (ceea ce nu-l deranjează, zice el, tirajul fiind doar de 100 de ex!).

Îi scriu lui Paulhan să-l vadă pe Hugues căruia riscă să-i cauzeze un prejudiciu etc. În ce necaz mă zbat… și nu pot, dat fiind că Gallimard îmi este editorul, să refuz categoric. Până acum îmi păstram manuscrisele pentru mine… Asemenea caprelor din Baleare, ei atacă însuşi tiparul! Încotro ne îndreptăm?
Zilele acestea vă voi trimite lucrările mele manuscrise pentru ochii şi sertarul dumneavoastră.
Vă îmbrățişez frățeşte,

R.C.

Gânduri pentru Francine, fată și băiat

ALBERT CAMUS CẶTRE RENÉ CHAR

[Paris,] 13 mai 1953

Dragul meu René,
Mi-ați făcut o mare bucurie trimițându-mi manuscrisele și acest frumos comentariu al P[oemului] P[ulverizat]. Știți că, între tot ce admir eu la dumneavoastră, Unei seninătăți crispate este împreună cu Filele [lui Hypnos] ceea ce mă înalță și mă copleșește cel mai mult. Însă nu vă cunoşteam comentariile la Poemul pulverizat, fapt pentru care atunci când le-am citit mi-au produs un șoc neașteptat. Cultivați atât de puțin confidența, încât și cea mai mică rază de lumină pe care o aruncați asupra unei opere atât de compacte cum este a domniei voastre revelează un fascicul de cărări sensibile, o viață multiplicată. Aceste comentarii m-au emoționat cu adevărat, prin adevărul tonului lor şi prin constanta lor exprimare fericită.
Este un lucru bun, un lucru mare să vă pot citi mai ales în aceste momente și, oricând, voi putea reveni spre poezia dumneavoastră, singura cu care trăiesc de ani de zile.

Introducerea mea la traducerea germană îmi pare de o perfectă grosolănie, față de ceea ce simt. Însă asta este legea genului, și era nevoie de brutalitate. Înțeleg că Paulhan vrea să publice „Povestea” dacă și-a dat seama, cât de cât, de importanța acestui text (de când Mauriac a descoperit justiția, eu am ales milostenia, pentru a evita orice promiscuitate!). Dacă-i distrează să publice ceva tipărit deja, veți fi fără îndoială primul căruia i se va fi făcut această onoare în La NRF. Chiar dacă este vreo strategie în acest fapt, strategia, în fond, consacră importanța operei dumneavoastră. Pentru restul, de acum, mi se pare că trebuie să nu ținem cont decât de ceea ce ni se pare adevărat și să folosim cu dezinvoltură, şi când ne place, mijloacele ce ni se pun la dispoziție. Spun nouă, şi înțelegeți cum.

Este adevărat, nu v-am vorbit deloc despre mine în ultima scrisoare, însă ceea ce am de spus nu vine de la sine. Dacă ar fi vorba doar de mine, mi-ar fi destul ca să trăiesc, la nevoie, provizoriu, din muncă și plăcere. Dar mai sunt şi ceilalți, şi am prea multe lucruri de reglat cu ei, de ceva timp, pentru a păstra adevărata posibilitate de a mă întoarce la mine. Atât timp cât nu voi fi găsit o ordine acceptabilă, viața mea va continua să fie de o extenuantă încordare. Din fericire, sănătatea mi-e bună – eu îmi am munca mea, unde pot râde și plânge în voie.

Această primăvară frumoasă mă face să mă gândesc la sud și la dumneavoastră. Profitați de vacanță, scumpul meu René, și continuați să fiți pentru mine acel fidel prieten pe care îl admir și îl iubesc.

A.C.

ALBERT CAMUS CĂTRE RENÉ CHAR

29 iunie 1953

Dragă René,
Iată discurile. Lor și domniei voastre le datorăm multe bucurii adevărate. Vă datorez, încă multe alte lucruri şi îmi exprim față de dumneavoastră o prietenie, o comunitate, pe care le simt până în adâncul inimii. Dumneavoastră însă ştiți să vedeți.

Vă înțeleg oboseala. O încerc și eu în aceste momente. Ori lumea e nebună, ori suntem noi nebuni. Care este suportabil? În final, sufletul este răscopt; trăim cu spatele la zid. Însă trebuie să continuăm, o ştiți la fel ca mine. Dăinuire doar, iar într-o zi poate… 
Mă gândesc la dumneavoastră, cu toată afecțiunea mea

Albert Camus

RENÉ CHAR CĂTRE ALBERT CAMUS!

[Dabo,] 13 iulie [1953]

Dragă Albert
Nu pătrunzi de două ori în aceeaşi pădure… Probabil că da, însă lucrul acesta îl aflăm mai târziu. Nu vă trimit „o carte poştală”, ci gândul meu foarte iubitor care vă poate parveni de oriunde m-aș afla.
Al dumitale

René Char

ALBERT CAMUS CĂTRE RENÉ CHAR

7 august 1954
(Sorel Moussel)

Dragă René,
Acest Express este un tren personal, finalmente foarte vulgar. Vegetez aici, în ploaia aproape necontenită. Pescuiesc într-un râu acoperit de fire de iarbă, ca şi la Sorgue. Când e soare, copiii se joacă, iar când plouă, citesc. Ne înțelegem bine.

Vă trimit un text, prost, căci nu mai ştiu să scriu, dar în care vorbesc de dumneavoastră. E vorba de o scrisoare-prefață la o teză făcută de un american de origine germană despre Germania și scriitorii din Rezistența franceză. Scriitorul citat la început este Sartre. Mă întorc la sfârşitul lui august, însă nu ştiu dacă pentru mult timp. Cu siguranță vom găsi un pic de timp pentru a lua masa împreună. Țin la asta. Doar dacă nu cumva v-ati părăsit palatul Chalaneilles, nu Chanaleilles. 
Spuneți-mi o vorbă. Al dumneavoastră frate.

A.C. 

RENE CHAR CĂTRE ALBERT CAMUS

Marți [10 august 1954]

Dragă Albert,
Vă mulțumesc pentru faptul că ați simțit şi ştiut că îmi va plăcea scrisoarea-prefață, că îmi era necesară în aceste clipe. Cu excepția a 10 rânduri, pagina 4 (cum să vă spun, nu suntem niciodată singuri în galaxie. Însă afirmația dumneavoastră care îmi emoționează într-atât inima priveşte, nu-i aşa, și acea mână de companioni care au făcut Hypnos..). Dumneavoastră dețineți limbajul actului-adevăr însuşi. 

Cercetarea bazei şi a vârfului este gata, trimis la dactilografiat. De îndată ce am o copie, v-o trimit, dacă îmi permiteți. Trebuie să-mi spuneți foarte sincer care vă este părerea. Am impresia -justă sau falsă – că îmi sunt propriul casap! Mi-e atât de teamă de impudoare, de lucrul ce depăşeşte măsura! Vă plictisesc. Scuze! Cred că voi mai fi aici la sfârşitul lunii. Voi veni cu maşina lui Dupin să vă salut, într-una din zilele acestea la Sorel-Moussel.
Întreaga mea afecțiune
foarte scumpe Albert

R.C.

PS: Aveți alături o scrisoare, a unui bun poet, care vă priveşte, și două poeme recente apărute în Le Mercure .

RENÉ CHAR CĂTRE ALBERT CAMUS

L’Isle 9 septembrie [1954]

Dragul meu Albert
Vă mulțumesc pentru scrisoarea prea indulgentă. Ştiu, din păcate, ce lipseşte acestor texte, silueta țeapănă și bine sculptată totodată ce le este specifică… Ah, cât de mult invidiez uneori nuielele de salcie de la panere care se pliază fără să se rupă! V-am spus că aveți tot timpul pentru apariția cărții. Luna și momentul îmi sunt indiferente. Libertate de acțiune!
Voi reveni la Paris pe la mijlocul săptămânii viitoare. Vă voi telefona spre a ne întâlni.
Gândul meu afectuos. Ard de nerăbdare să ne vedem curând.

R.C

PS. Ce îngrozitor este numărul din septembrie al La NNRE!
Mediocritatea absolută…

PS. I-am văzut pe Jeanne şi pe Urbain.
Merge, va fi bine.

ALBERT CAMUS CĂTRE RENÉ CHAR

[Paris,] Vineri 18 martie 1955

Dragă René,
Nu am dat nici un semn întrucât, sufleteşte, sunt la capătul puterilor și mă târâi de la o zi la alta. Însă ceea ce citesc în dimineața aceasta în ziar mă face să mă întorc spre dumneavoastră cu acea violentă afecțiune dintotdeauna. Sinuciderea lui de Staël m-a umplut de milă și de mânie totodată. Sunt supărat pe el atunci când mă gândesc la Jeanne, la dumneavoastră și la ceilalți.

În orice act de acest gen există un fel de viol asupra ființelor interesate, un rapt al libertății lor, al dreptului lor de a nu şti, de a fi inocent. lar eu nu pot împiedica acest viol de la a mă indigna. În acelaşi timp, mă gândesc la el şi la o anumită nefericire pe care o cunosc bine. Dar el a terminat cu viața, nu era prietenul meu, iar dumneavoastră îmi sunteți prieten. M-am gândit imediat la dumneavoastră și doream să vă spun că nu prea bunul prieten care vă sunt în aceste clipe rămâne până la capăt companionul dumneavoastră fratern. 
Din toată inima

A.C.

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Îmi place foarte mult literatura pentru copii, cea erotică, poezia, reportajul literar, jurnalul, scrisorile. Dar în viața de zi cu zi supraviețuiesc cu cafea și poezie.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.