Mihók Tamás mi-a trimis câteva texte dintr-un manuscris mai amplu din care mi-a mărturisit că a făcut o selecție riguroasă. Le postez bucuros aici, pe www.omiedesemne.ro, mai ales că ecopoemele apar înainte de Ziua Pământului, eveniment sărbătorit în fiecare an pe 22 aprilie, dată care marchează nașterea mișcării pentru protejarea mediului înconjurător.

Înainte de toate, să parcurgem însă o scurtă biografie a scriitorului:

Mihók Tamás (n. 1991) este poet bilingv și traducător literar. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Oradea. A studiat la ELTE Budapesta timp de doi ani, ca bursier. În prezent este doctorand la filologia târgumureșeană.

A publicat eseuri, recenzii și poezii în majoritatea revistelor literare din țară, fiind prezent, de asemenea, în peste zece antologii (din România și Ungaria). Redactor al revistei literare Poesis internațional și redactor de carte la editura Cartea Românească.

Colaborează constant cu revistele Versum (platformă online de literatură universală în limba maghiară), Várad și Szőrös Kő, respectiv Familia și Fitralit (platformă online de literatură universală în limba română). Autor a patru volume de poezii: Șantier în rai (2013), winrar de tot (2015), cuticular (2017) și cuticulum vitae (2017) – ultimul în limba maghiară.

Câștigător al premiului De-aș avea… (Familia, 2014) și al premiului Kinde Annamária (Várad, 2017). A tradus în limba maghiară cărțile: Zidul de mătase de Constantin Virgil Bănescu (2015), 4 A.M. Cantosuri domestice de Radu Vancu (2016) și o antologie de poeți români tineri (A kétezres nemzedék. Kortárs román költészet, 2017), iar în limba română volumele de poeme Când te strici de Krusovszky Dénes (2017) și O mie de tentacule și-o frânghie de Balázs F. Attila (2017).

Coordonator al antologiei de traduceri din lirica poeților bihoreni de limbă maghiară De mâine pe azi/Holnapról mára(2018). Membru al grupării literare „Élő Várad” și al Uniunii Scriitorilor Maghiari Tineri (FISZ). În timpul liber, orgenizează lansări de carte la Oradea. Poemele lui au fost traduse în maghiară, engleză, franceză, italiană și suedeză.


biocharia. ritual ecolatru

xx.yy.zzzz

pământul s-a născut
în zodia taur
                                        și
                                                            nici pruncul
                                                            n-a fost departe

clopot submarin

păianjenii de apă goneau razele luminii artificiale
catedrala epavă găzduia peste opt sute de specii de pești
algele demineralizate aveau camere montate în spori
măicuțele urmăreau reproducerea apoi se scufundau
purtau zale cu bile de plumb la gleznă curenții marini
făceau dragoste cu veșmintele lor lungi coloane minerale
urcau de jur-împrejur astăzi rugăciuni mâine stalagmite
când tălpile măicuțelor atingeau fundul epavei filtrele
își înghițeau vuietul și plumbul se sublima devenea heliu
atunci picioarele albe țâșneau în sus se alternau rapid
ai fi zis că-s mormoloci metamorfozați pe sfert
că nu se opresc până nu deșurubează materia

martiraj cu piatră ponce

pe suprafața apei
străluciri rizomatice
scene subliminale
pe fund

cineva își vântură-n pori

corpuri de balenă
delimitează
zona de șezlonguri

conuri de brad cu crispy
sos protector

greața mării
pe tălpi
prinde crustă

liană

ne întâlneam la mijlocul drumului
și adunam balega tu înger eu mistreț
tu transparent eu colorat de o mână
de copil subnutrit

furcile noastre de fontă stratificau epocile
coloniale când înțepam miezul fierbinte
al pământului inima ne avertiza
duminica ne baricadam în porumbar

fluieram în fân furnicile ne tropăiau
în urechi noaptea îți depuneai
aura pe fildeșul meu lactic
ne gâdila o tovărășie violentă

girofar (cu puțină șansă și viziune ne-ar fi putut începe de aici)

ploaia de noiembrie înfurie
bate interstițial în pervaz
soarele plescăie ca un magnat rus
după gratii înfulecă spanac
am visat corpuri de focă
printre anvelope potop
sfărmând scările interioare
paralizia în somn a matroanei
siajul se va șterge am auzit
noi locatari vom primi
noi studii de fezabilitate
al meu psihic oceanic
ne pregătim de băcănie
hârtii unsuroase presărăm
peste piațeta mânăstirii
apeductele cerului eclipsează
garajul cu poartă automată
aici unde mizantropii roșii
poluează mizantropii albastre

pyramis

am văzut trunchiuri retezate la înălțimea gleznei
tihna ielelor acupunctura lemnului pe pieile albe
gheare de pisică scrijelind vizeta astronauților
creier de șoarece pisat perfecționând danturi
bătrâni cu ochelari fumurii înghețați în azot lichid
portaluri pornind din buncăr aterizând în samovar
am văzut un copac de vârsta mea și am îngenuncheat
pe rădăcinile lui fragede genunchii mei jucau alba-neagra
c-un bob de năut blufau rușinea măsluiau iluminarea

pământ (între câine și mistreț)

cum în vectorii de lumină astrograma de scame
cum ecourile pestilențiale dintr-o clădire-turn
țesuturi cornoase în volute refracții
prin pavilionul urechii înmagazinăm
fierul forjat ustură în sera dendrocitelor
rulează un film mut o cascadă iluzorie
rezistența materialelor ridică nivelul lor
de conștiință respirația de fundal împământează

ingrediente

algele se împuținau transpiram și molfăiam năvoadele
apa din butoi se făcu înecăcioasă gâlgâiam separam
clorofila de hemoglobină pisica de mare ne traversa
jumătatea de emisferă scuipa funingine peste conserve
mateloții aveau fețele tot mai supte dezghiocau mazăre
beau bulion fredonau își ascuțeau simțurile în proră
la răsărit țâșneam pe sub părinții noștri de plastic seara
depuneam icre cu dublă calitate devastam piețele est-europene

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.