Așa cum bine a spus în deschiderea evenimentului Gabriela Maaz, „Melancolia”, de Mircea Cărtărescu, volum recent apărut la Editura Humanitas, a fost cea mai așteptată carte de la această ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest. Standul Humanitas a fost practic arhiplin, iar atmosfera a fost una comparabilă cu aceea de la marile lansări de carte desfășurate de-a lungul timpului la Bookfest și nu numai.

Mircea Cărtărescu & Ioana Pârvulescu

Cu puțin timp înainte îl întâlnisem pe o alee din preajma standului Humanitas pe criticul literar Cosmin Ciotloș, care urma să prezinte nou carte a lui Mircea Cărtărescu și care a anticipat cumva o parte din discursul pe care urma să-l țină spunându-mi că  că „Melancolia” este o carte aparte și că mă va surprinde.

Alături de Cosmin Ciotloș a s-a aflat o veche prietenă a lui Mircea Cărtărescu – „de vreo 40 de ani”, așa cum a mărturisit autorul „Nostalgiei” – scriitoarea Ioana Pârvulescu. Empatic și sigur pe sine, Cosmin Ciotloș a deschis seria discursurilor.

Cosmin Ciotloș

„Doamnelor, domnilor, este un moment foarte special cel de azi, pentru că e prilejuit de apariția  unei cărți așa cum Mircea Cărtărescu nu știu să mai fi scris. Mă număr, alături de doamna profesoară Ioana Pârvulescu, printre cei care, sunt convins, au citit tot ce a scris Mircea Cărtărescu vreodată, sau cel puțin tot ce a publicat în reviste sau în volume.

De data asta, cu Melancolia, ne întâlnim cu un tip de literatură care, așa cum bine știm, nu mai are ambiția de a fi pur și simplu literatură, ci de a atinge un tip de experiență existențială. Lucrul ăsta ne e oarecum familiar din Solenoid. Toți cei de aici cred că au trăit, vorba unui filosof, o crampă mentală în momentul când au deschis Solenoidul după pagina 250.

Ei bine, ceea ce acolo fusese o crampă mentală, pentru că stătea pe pragurile solide ale unei structuri narative, de data asta aș numi disoluție sufletească. Iertați-mi termenul, e destul de lax, dar într-un fel e foarte adecvat pentru experiența pe care o veți simți. Ce se întâmplă în Melancolia e faptul, pe de o parte, că avem un scriitor care în urmă cu 30 de ani publica o carte devenită cult, Nostalgia, și care acum simte nevoia să ofere perechea, să ofere pe celălalt taler, un tip de experiență vizionară similară.

E foarte ușor să vă întrebați care sunt diferențele de substanță dintre starea de nostalgie și aceea de melancolie, dintre amintirile amprentate dureros și ceea ce înseamnă durere constantă, ceea ce înseamnă spaimă constantă.

Toți cei care ați parcurs cărțile lui Mircea Cărtărescu știți că el este un mare scriitor al Bucureștiului. El este omul pentru care Bucureștiul de azi are sens, chiar și prin cartierele mult mai puțin faimoase. Ne plimbăm prin Colentina, ajungem în Teiul Doamnei și dintr-o dată blocurile alea nu mai sunt niște niște simple blocuri cenușii, ci se încarcă cu o experiență culturală, pe care i-o datorăm lui Mircea Cărtărescu.

De asemenea, Mircea Cătărescu este un mare scriitor al timpului. Ei bine, în Melancolia, nici orașul și nici timpul nu mai sunt active, nu mai sunt teme. Lucrul ăsta cred că vă va surprinde. Veți recunoaște, într-adevăr, topografia unei urbe care ar putea fi oricând legată de spațiul bucureștean, însă nu veți mai recunoaște, la propriu vorbind, Bucureștiul. (…)

 Nu am văzut la vreun scriitor român să poată purta în mod coerent și comprehensiv pe 80, 100, 120 de pagini, o tensiune a frazei care să rămână în zona limbajului poetic.

Ceea ce dă de fapt cheia de lectură a acestei cărți mi se pare că este tipul de aventură existențială pe care el îl propune. O aventură surprinzătoare, așa cum vă spuneam.”

Mircea Cărtărescu

În continuare, Ioana Pârvulescu i-a făcut o surpriză lui Mircea Cărtărescu de ziua lui, dăruindu-i o scrisoare foarte emoționantă, din care o să citez finalul:

„Dragă Mircea, după zeci de ani de prietenie și mii de cărți citite, ceea ce echivalează cu mii de vieți trăite, așa cum ne învață splendida deviză a Editurii Humanitas, îți mulțumesc pentru că faci mai frumoasă și mai bogată această viață, cu asemenea comori literare.”

A urmat, firește, Mircea Cărtărescu:

„Stimați prieteni, eu nu voi spune multe lucruri despre cartea mea, decât ce am spus întotdeauna despre toate cărțile mele, și anume că sunt infinit recunoscător pentru faptul că m-au ales pe mine ca să intre în lume. Niciun scriitor nu trebuie să fie orgolios sau mândru de ceea ce scrie, pentru că el nu scrie decât ce-i este dăruit să scrie.

Trebuie să ai acest sentiment ca să nu cazi în păcatele lumii literare, ale vieții literare. Sunt atât de multe orgolii. Sunt infinit recunoscător pentru că această carte m-a ales pe mine ca să existe și de asemenea sunt cu inima strânsă pentru destinul ei în lume, pentru ce se va întâmpla cu această carte.

Am foarte mare încredere în dumneavoastră. Sper că veți putea iubi această carte. Ea este făcută, este scrisă ca să fie iubită. Sper că îi veți înțelege lipsa de apărare și fragilitatea. Cartea asta nu contează pe ea însăși ca să existe mai departe. Contează pe fiecare dintre dumneavoastră.”

Lansarea s-a încheiat cu o lungă sesiune de autografe.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment