Daniela Bîrzu s-a născut la Iași în 13 mai 1971. Locuiește în localitatea Valea Lupului, Iași. Studii: Colegiul Național Iași; Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, secția Energetică.
Începe să scrie poezie în 2010, postând în diverse reviste și pagini online. Publică poeme în revistele Mozaicul, Prăvălia culturală, Traducerile de sâmbătă, Sintagme literare, Cenaclul eCreator, Parnas, New York Magazin, O Mie de Semne.
În 2015 devine membră a cenaclului Qpoem.
A publicat volumele de poezie: Magazinul de piane, Editura Opera, 2011; Trandafiri pe viscere, Editura Karth, 2014; Zone de acces, Editura Rocart, 2020.
Am învățat pe de rost orașul
Despre care am scris pe toate foile mele
În încercarea de a face artă am dezumanizat
Oamenii clădirile și străzile lui
200 de mile în direcția greșită
Ne lipim urechile de geamurile autobuzului ca niște pâlnii
Așa auzim mai bine
Zgomotele prinse în mâinile strânse de bare
30 de secunde pentru a te decide unde cobori
Sevraj
Singurătate
Etaje superioare
Lifestyle
Prima stație
Desene ciudate pe asfalt
Semn că ai fost un copil ciudat
A doua stație
Ghetou
Farmacii
Afișe pulverizate pe ziduri
Te întrebi ce e la ultima stație
Cunoști orașul pe de rost ca pe o carte pe care ai citit-o de mult
1 secundă ca sa te decizi dacă să cobori
Sau să rămâi ghemuită în scaun sperând că nimeni nu te va mai observa
Aproape o biserică pe lângă care treci de fiecare dată
dar nu îți faci cruce
Mulți km în direcția greșită
Demult
Orașul e asfixiat de o frumusețe stranie
Și pe tine nu te mai doare nimic
Alegi o stație oarecare
Cu un singur indicator / nimeni nu îi înțelege sensul
Scrie cu normal text arial
Lasă un spațiu
Apoi din nou scrie cu normal text arial
Rămâi.
Sunt singură într-un loc în care nimeni
Nu are voie să intre
Departe de cea mai frumoasă pădure
Aici la marginea orașului
În care nu sunt amenințări distructive ale stării noastre de bine.
Ce calm și ce liniște când apa inunda plămânii pământului
Exoderm
Nu am de ce ce să mă tem
Procesele de inițiere în deja vu au început
Indoterm
Procesul de naștere al celulei este același.
Gheață peste tot.
Recoltele se unduie sub soarele auriu
De unde să culegem aurul de care avem nevoie pentru a ne
Fabrica ceasurile.
Exclusivism.
Nunta în suite de luxe ale hotelului care are
Lifturi până în cer.
Nimic nu mă mai izbește de tavan.
Visele se proiectează ca niște filme de artă.
Nu sunt eroi principali.
Doar pământul, muntele,
Femeia bărbatul
Pădurea și casele.
Somnul e o teorie pe care o studiem la arhitectură.
Cineva îl creează.
Aș vrea să mă învelesc cu produsele acestea de lux.
Iubire de tot ce e viu, șaluri lungi de mohair care să
Ascundă asprimea corpurilor.
Creioane lungi ascuțite cu care să ne desenăm
Portretele, să le salvăm în cloud.
Existențialism.
M-am născut pentru a trăi în această lume
Progresiv ca o larvă. Sunt ceea ce consum la
Televizoare pline de plasmă și puncte mici ca niste fluturași
Ce se zbat seara sub cerul albastru aproape întunecat.
Pâine albă ca cearșafurile pe care dorm.
Muzica înălțătoare scrisă de compozitori care s-au îmbătat
Cu harul divin.
Ce calm și ce liniște când respiră pământul.
Caii o iau la galop.
Orașul se scufundă în somnul lui aparent cu
Străzile încă șerpuind în luminile roșii ale semnalizatoarelor.
Soarele răsare în cealaltă parte.
Nu mai am ce să salvez.
Războaiele susțin setea noastră de adrenalină.
Creatină pentru mușchi mai puternici.
Sunt singură într-un loc în care am izolat
Toate lucrurile mai importante și le-am transformat în furie.
Ecologie
Vapez printre plante artificiale verzi ca mușchiul crud din pădure.
Nu știu ce am vrut să spunem prin toate astea.
Nu știm de unde am luat sau moștenit toată dorința
De a ne culca liniștiți încă o seară
și încă o seară
Gândindu-ne că o să trecem până mâine prin încă un vis
care ne va defini personalitatea și sexul
Outline
Toate titlurile pe care le adaug vor apărea aici
La sfârșit.
