Ce ne spune Ion Agaci despre el: „Sunt născut în Republica Moldova, 2000. Am absolvit Colegiul Tehnic Dinicu Golescu din București. Am publicat poezii în Antologia «Unsprezece tineri poeți din Chișinău», iar în volum am debutat cu volumul «Șampanie pentru acest sfârșit», 2021, editura Tracus Arte. În 2023 am publicat «Desculț. Pavaj proaspăt turnat», editura Tracus Arte. În prezent fac voluntariat în Letonia.”
***
tu, experiment eșuat al fragilității,
mostră ordinară a conformării, acum cauți
prin toate manualele de specialitate,
pașii întoarcerii, rețete de ceaiuri
din plante medicinale, ritualuri
home-made eficiente, ușor ușor
se pare că-ți reușește să miști
muntele de chiștoace, din interior afară.
ușor ușor înțelegi că ăsta
ți-a fost ultimul lucru familiar, dar
nu-i ușor nici să trișezi.
Să fii în același timp
și înger și mașinărie.
Când critici să critici parțial,
când consolezi, să consolezi criticând.
Poate poate faci ce trebuie iar
simțul tău intuitiv e mai mult
ca niciodată de partea ta. Acolo,
în incubatorul fragilității contrafăcute,
vei înțelege și unde-ai greșit.
Experiment eșuat al fragilității – îmi pare rău!
n-ai nicio vină. Ar trebui eu să te învăț de la zero
refuzul, protecția, tupeul
să-ți arăt cu degetul uite
soldații leagă șireturile copiilor
uite totul decurge după cum a fost preconceput
uite o trompetă suflă în ea
receptivitatea de partea cealaltă
se va umfla ca un balon tot mai mare mai mare
ți-l vom prinde în păr
îți va îndrepta spinarea îți va ridica privirea
vei păși atât de ușor,
experiment nou al fragilității, ești pregătit acum să simți tot ce-ai amânat.
***
tot acest sânge pierdut
(ia cu el ceva mai mult)
șters și pierdut
scuipat și pierdut
tot acest sânge – muci,
nu mă mai sperie și nici dezgustă.
Am fost avertizat – e o necesitate.
Mi s-a mai spus încă de când eram mic
ăștia ca tine așa egoiști vor fi singuri sau
poate că mi se vedea pe față de pe atunci
ce singurătate ca un elefant
voi fi în stare să îmbrățișez.
Abia acum, după toți anii care-au trecut
mă pot uita la mama
culcată într-un râu de sânge
în antreul de partea cealaltă a peretelui
pe care, fiind rece, îl mângâiam cu unghiile
ca să adorm mai repede –
și cred că înțeleg
că se pierde ceva mai mult,
ceva imposibil de revendicat.
