Sorina Rîndașu este studentă la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Scrie și publică poezie și cronică literară, dar speră la un roman cîndva. A citit la două ediții ale Institutului Blecher, a cîștigat premiul I la Festivalul de Poezie „Constantin Virgil Bănescu: Același cer ce nu e” din 2022. Momentan are un volum de poezie în pregătire cu care speră să-și facă „re-debutul” cînd va fi cazul.
***
vrăjită de exces, încă tînără și neînfricată la pas
pe dr. Vicol și eu am
și eu am fost cîndva, deși nu-mi amintesc,
dar am auzit de la alții.
cu pantofii în mînă, cu două genți pe-același
umăr am crezut
că ce va fi, va fi strălucitor. un meteorit care
nu amenință. o piatră febrilă, plină de striații,
acest viitor
al meu.
pe care nu l-am vrut.
l-am sabotat. în fiecare zi, altfel. în fiecare zi,
altă formulă pentru intrarea în transă.
rezultatul, ei bine, mereu același.
mișc trupul ăsta cîrlig cu cîrlig. îi ascund
chingile. îi înnod membrele
între ele. tai canale. extirp ceea ce deja
nu mai poate fi salvat.
ridică-te, trup, și dispari. oricum,
nu ți-am dat nicio șansă.
să reziști dincolo. de rușine.
într-un oraș care, oricît încearcă, nu te poate
metaboliza.
cu cine să lupt mai întîi. a cui carapace suportă
mai bine impactul, dacă nu a mea.
cu tine, piesă de origami
cu potențial, sau
cu tine, ochi
fără memorie.
n-a fost niciodată greu.
ca acum. de unde pietrișul prins sub roți
atinge gardul viu și dispare printre crengi
ascult.
aproape relaxată, ca între două injecții despre care
nu știi la ce folosesc, mă aplec
înainte și-napoi.
eliberez banca pentru următorii. ca în fiecare
dimineață, ajung într-un loc pe care nu-l cunosc.
e mereu același. nu mai am de gînd să fac
niciun pas.
