Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a publicat toate ceasurile (2006), Saturn, zeul (2016), Charles Dickens (2017), Civilizații (2020) și Resursa (2022). Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” (2010), este din 2019 doctor în științe filologice.

Volumul Resursa, apărut la Casa de Editură Max Blecher, a fost reeditat în 2023.

Poezia Olgăi Ștefan se aseamănă cu cele două faze ale mareelor: citind-o, ai prima dată senzația că forța ei discursivă te paralizează, inundând tot spațiul mental și emoțional prin flamboaianța imaginarului, prin rimele interioare sofisticate și prin rafale de referințe culturale sau inserții de critică socială. După care, așa cum refluxul dezvăluie tot felul de vietăți bizare, scoici și resturi de pe fundul mării, așa și versurile ei scot la iveală însăși natura oximoronică a realității imediate: esteticul coexistând cu inesteticul, adevărul cu minciuna, falsul și fariseismul cultural, binele cu răul, normalul cu anormalul. Nerămânând la periferia realului, ci mergând dincolo de documentarea observațională, Resursa deconstruiește și reconstruiește fiecare segment constitutiv al vieții, fiecare mare experiență fondatoare, vorbind despre dragoste, erotism, despre moarte sau despre devenirea literară printr-o abordare neconcesivă. Orice țintă și-ar fixa în bătaia obiectivului poetic, Olga Ștefan rămâne unul dintre cei mai autentici și originali poeți de după 2000. — Anastasia Gavrilovici

Resursa e o pledoarie pentru recunoașterea complexelor, pentru denunțarea minciunilor și a falselor enclave de „autenticitate morală”, pentru critica acerbă a automatismelor existențiale și culturale și, cel mai mult, pentru revoltă. O biografie dezabuzată și feroce, „condamnată la clișeu”, care are la bază, precum în final, extincția. Totul este cuantificat, ajustat și malițios observat; totul este o resursă inepuizabilă, regenerabilă prin autoconvingere masochistă și circularități defensive într-un roller coaster care te desfigurează, apoi te lasă exact așa. Totuși, Resursa este și un proiect de supraviețuire al scriitoarei, artistei, femeii, fetei, mamei, iubitei etc., care ascultă și nu tace, care observă monstruos de metaforic și de concret, trăindu-și existența printr-o luciditate viscerală, prin verva cuvintelor care niciodată nu evită, ci reclamă, prin reconstrucția unei realități de nișă, cu ecourile unui Cluj îmbâcsit, pe cale să se fărâmițeze, în care subiecții sunt niște infuzii inadecvate de stări scabroase, orgolii și ratări. — Teona Farmatu

Manierisme

cineva care a trăit cât mine

a trăit într-o zonă de conflict, de luptă

pentru apă curată și
de vorbit acasă în șoaptă,

supraviețuiește într-o păstaie de alcool sanitar/
își leagănă copilul necesar, începe dimineața cu o cafea
din recolta compromisă Nova Brazilia.

            un om care trăiește de când trăiesc eu

conjugă jumătatea distanței
dintre maternitate
și morga celui mai apropiat oraș.

indiferent de culoarea fumului,
dacă focul se stinge,
            răspunsul e același.

când te aduc aici, visele vorbesc dialectul vinovăție.

oamenii mi-au văzut
tendoanele fricii sub corpul luminat pe dinăuntru de furie,

(nu eram eu o șerpărie de vitregii ascunse bine,
ca cicatricea unei operații pe creier sub o perucă din păr de cal?)

primesc ordine stricte, le execut sumar,
aleg un avatar domestic și-i desfac încet din coajă
            corpul-rezervă.

cât de aproape de o răsuflare străină în ceafă, coborând spre
subsol, mă aduce o ripostă
insinuantă, sacralitatea butonului de block, între
acte ratate din care te-ai trezit mahmur și amintiri
din care te trezești în patul tău?

de data asta, visul mă-ndeamnă să devastez un paradis școlar
cu oroarea că, ieșind din oglindă, o să fii orb și gol, neautorizat,
un pat de hotel într-un hol de spital,

pa, hotel de două stele
în care am plâns coniac de cinci, pentru cine?

să fii gol e să mă primești numai pe mine
într-un univers de yale virgine,

fără să te privească în ochi,
în oglinda de râu, în chiuveta crăpată,

literatura se-ncheie la șliț,
se spală pe mâini și pleacă.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.