Ofelia Prodan a debutat editorial în 2007 cu Elefantul din patul meu (Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008; nominalizare la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008) și a publicat mai multe cărți de poezie, printre care Ulise și jocul de șah, 2011 (ediție bilingvă română-engleză), Călăuza, 2012 (Premiul Naţional Ion Minulescu, 2013); No Exit, 2015 (Premiul Național George Coșbuc, 2015; Premiul Național Mircea Ivănescu, 2016); Șarpele din inima mea, 2016 (Premiul Cartea de poezie a anului 2016 la Festivalul Național Avangarda XXII, 2017).

La Editura Limes i-au mai apărut Periodic reciclăm clișeele (2019) și Întâmplări cu poetul d.d.marin și alte personaje controversate (2020). O antologie de autor i-a apărut în Spania (High, El Genio Maligno, 2017), iar în Italia volumul bilingv Elegie allucinogene  (Elegii halucinogene, Edizioni Forme Libere, 2019; Premiul special al președintelui juriului în cadrul Premiului Bologna in Lettere, 2021; mențiune de onoare în cadrul Premiului Literar Città di Sassari, 2020).

A fost inclusă în mai multe antologii, printre care Voor de prijs van mijn mond (Jan H. Mysjkin, Ed. Poëziecentrum, Belgia, 2013) și Pour le prix de ma bouche (Jan H. Mysjkin, Les éditions l’Arbre à paroles, Belgia, 2019). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi PEN CLUB România.

I-au mai apărut volumele Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență (Editura Limes, 2021), Clona lu` Ofelia Prodan în aeroplan (Editura Neuma, 2021), Crash test dummies (Editura Charmides, 2022), Lexus pe cărbune (Editura Limes, 2023) și Cum a evadat elefantul din frigider (Editura Limes, 2023).

povestioare dubioase și sfioase

în cadă, numai sânge de fecioară amestecat cu petale de trandafir. nobila doamnă introduse un picioruș zbârcit, strâmbă din botic, apoi introduse și al doilea picioruș, apoi se scufundă în sânge până la gât. făcea rotocoale cu mâinile și își ungea fiecare părticică de piele zbârcită cu sângele năclăit. când ieși din cadă, pielea îi strălucea și era netedă. nobila doamnă se îmbrăcă în haine de casă și intră în bucătărie să-și facă o omletă cu brânză și ceapă verde și să fumeze pipă lângă soba de teracotă.

fantoma își sugea burta și măselele, cu pistolul sub cearșaf, pipăia pulpe de domnișoare și ouțe, s-ar fi băgat la o miuță, dar fantoma era boemă, sânii pocneau, părul se zbârlea, se încrețeau frunțile-n somnul cel de frumusețe, domnișoarele de onoare prindeau buchete rozalii, violacee, cum răsar vânătăile după nuntă, cum răsare brânza cu roșioare pe măsuța din cerdac, fantoma-i siluită și plânge cu lacrimi dulci sfărâmicioase de urdă.

îi sărea maimuțica pe umeri și avea flori în coc, jerpelită, beată, fumată, dar dansa flamenco și râdea cu toți dinții îngălbeniți, izbea cu tocurile pătrate podeaua, praful pân la stele ridica, el aplauda fără sonor, mai trăgea un fum, mai arunca un ban în pălărie, maimuțica i-a sărit lui între picioare și mai să-l muște, de n-ar fi apucat-o de coadă și atârnat-o în cuierul din dulap cu oribilă și onestă milă.

tocmai își răsese mustăcioara și își rujase buzele cu mov, pe pleoape un pic de sclipici, roșu în obraz, alunița deasupra buzelor, frumoasă-n toate cele în rochia albă de mireasă și el nu mai venea, oare era la bar sau la cazino sau la bordel, să facă sau să nu facă o scenă, să țipe sau să nu țipe ca o divă-soprană, dar uite-l cum răsare în intersecție, descalecă motocicleta și o sărută cu dulce acreală după ureche, dar vaiiii! acolo își dăduse cu superglue să nu-i pice peruca.

ea era o doamnă stilată — pantofiori roșii cu toc cui și fustă conică, crăpată în lateral. bluzița sus descheiată, ciorăpeii cu dungă la spate, bigudiurile sub cască, alerga după tramvai, mvai, era plină de scaieți și căpușe, agita umbrela, țipa și șuiera, când îi trecu prin față un domn plinuț în pijamale și cu volanul în mâini — alerga pe mijlocul străzii, în sus și în jos, cu o viteză uluitoare, o salută dintr-o privire și își țuguie buzișoarele.

se prăbușea de ziuă pe la colțurile farfuriei, când îmi sări în lingură o pisică fără blană de astrahan care trăgea din pipă și fâlfâia o aripă de crocodil verde canabis. mi-am luat măsuri aspre ca șmirghelul de nesiguranță și mi-am ars circuitele integrale, stăteam așa nătâng privind lumina șopârlie care își schimba culoarea ca semaforul și dădea din coate ca o domnișorică la balul bobocilor rupți din splină. și deodată camera toată se făcu fântână arteziană din care curgea numai vitriol și eu înotam în costum de scafandru, înotam galeș, tandru, jumulind lumina de blănița isterică și purpurie.

regina de cupă își unse balamalele cu acetonă și slăbi o tonă de calitate dubioasă, fandosindu-se în oglinda mare cât ușa liftului până la ultimul etaj, de unde sări în gol și plană cu aripioarele de libelulă până la încâlcitul norilor. valetul de treflă cu nas de sfeclă își trase o palmă peste fesa dreaptă și își introduse o pană în nas de strănută până la fereastra cu bâzdâci. regina de cupă poftea la o supă cu tăiței și valetul de treflă era afon la bucătărie, dar găti într-o oală goală o supă virtuală pe care i-o duse la năsucul cârn reginei de cupă când se întoarse cu minijupă ruptă și pălărie neagră de carnaval împănată cu frișcă și fistic. regina de cupă urlă isteric cu glas de arsenic — decapitați-l chiar acum pe valetul de treflă fără meclă! și sări înviorată ca o fetiță pestriță pe o coardă de vioară, apoi pe clape negre catran de pian.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.