Dorias Șerbănescu s-a născut pe 11 septembrie 1974, locuiește în Mangalia și este cadru didactic. Publică în revistele: Timpul, radiometafora, literaturadeazi, Monitorul de poezie, Convorbiri Literare.
Premiul I la Concursul Național de Poezie. „Sub semnul de taină – George Suru”, Caransebeș (2013)
Premiul revistei Familia din Oradea la Concursul Internațional de Poezie „Lucian Blaga”, ediția a XXXIII-a (2013)
Premiul special al juriului la Concursul de Creație literară „Vara visurilor mele”, ediția a XII-a (2013)
Premiul II la Concursul Național de Poezie și Eseu „Octavian Goga”, Ciucea (2013)
Premiul „Panait Cerna” la ediția a XXXIX-a la Concursul Național de Poezie și Eseu literar Tulcea (2013)
Premiul III la Concursul Național de Poezie „Himerele Asfaltului”, ediția 2013
1.New folder
Pentru că vocea ta nu zgârâie până la sânge palatul deschis pentru cei aflați spate în spate și față în față, pentru că acest creier e îndopat de culturi de grâu și orzoaică, din care cresc texte, ca aluatul și berea la halbă, pentru că ești revoluționară și vulgară încât să se creadă că sexul nu face parte din viața ta, pentru că, din punct de vedere matematic, tu ești orizontală printre vreji de fasole răsăriți dintr-o scoică, împletești un pulover ca un document nou generației drogate de o societate în staniol.
2.Povestiri montane
Dragostea pe nepregătite ia totul pe sus ca viscolul, vă dezbracă de monotonia suferinzilor, vă așterne zăpada la picioare, atingerea inimilor construind un castel din gheață pe un munte, unde vă iubiți fără să faceți sex, departe de marea ca o ciorbă de iapă. Dar ochii caustici și culpabili se lungesc și intră forțat oriunde, nevasta își vizitează soțul, castelul de gheață se topește, muntele alunecă, din zăpadă cresc flori otrăvitoare, vine o vară cernită peste litoralul animat de pornografie.
3.Scriu la
Hanul Dracului. Eu scriu în frustrați și bogați, în narcisiști onaniști plictisiți de ei înșiși, în bărbați care împart iubirea în numere. Las urma unui psiholog, pentru o noapte ce se repetă, o lună, o vară. Ei se întorc, îmi ascult partenerii și fac din nefericirea lor artă sexuală și un cont pe măsura inteligenței mele. Râdeți? Astupați-vă gurile cu dildo, unele cupluri se înmormântează, altele merg cu mine împreună, cumva, invizibilă și legată de piciorul patului. Eu sunt treimea care compensează.
4. Toamna asta
să comploteze cu iarna, să plouă și să ningă cât mai mult și cât mai bine. De ce oamenii își deschid umbrela la prima picătură banală? Ploaia și zăpada ca lama știu că trupurile noi au nevoie și de hidratarea minții. Ce înseamnă fuga de ele? Ar trebui să fugim de necunoscuții lipiți de noi, ca niște coji sau straturi otrăvitoare, unde sufletul vechi stă ascuns, aproape mort, doar iubirea între ploaia și zăpada ca lama ne-ar tăia până la începutul unei lumi din care să creștem altfel.
5.România, draga de ea
Acceptă-te cu defectul fidelității, de-a iubi cea mai rămas, în câteva secunde te construiești din nou, le schimbi mentalitatea, cu mâinile bunicilor olimpici în arta rurală și cu libertatea inteligentă și senzuală a revistelor de cultură în cultură. Hai să dai picior cu picior, ai legăna pe picioare toate mămicile adevărate, cu ochii împrejmuiți de nopți, ai legăna pe picioare orfanii, geniile ce-și pierd încet sângele românesc afară, tații mame și puținii români care încă beau vin din picioarele tale.
6. A-nceput de ieri să cadă
o scrisoare de adio, de-ar suna ca o scrisoare de adio, trăiesc sentimentul blamării față de urletul meu împotriva mireselor mame cu miri schimbați la braț după ceas, împotriva mamelor bursiere minore, fără să am știința de a te alăpta zi și noapte până când vei fi îngropată în grȃu, cărbune și sare, de a te legăna în pădurile plantate cu picioarele mele atingând în sens invers luna. Dacă ai fi un puric pe hartă, te-aș vinde ca pe un pui de artă tratat cu bioinsecticid și iubire, Românie.
7. Ora de știri 1
Noile știri – de o oră simte cum femeia cu pielea de un alb murdar plutește peste tot și în toate, se așază pe marginea patulului vostru, Luxoasa o împinge, coboară cum știe ea cel mai bine, gura ei se coboară, până când sexul tău o străpunge frustrant, grețos, din necesitate. Dacă nu face asta, ar însemna despărțirea pe care nu ar tolera-o, ar însemna înfrângerea ei ca femeie liliachie, mamă și bunică, ar însemna dezgolirea trecutului într-un oraș strâmt, prea puțin iertător, cu mentalitate imuabilo-comunistă.
8. Ora de știri 2
Orașul în sacul zăpezii înghețate, ca un thriller cu micoze, e îngropat în limbajul ei cromatic. Copaci, cabluri, părți de acoperiș, ferestre scârțâind, atârnă într-un fel sau altul, ca niște capcane. La televizor. Dragi telespectatori, ni s-a comunicat, în urmă cu o oră, dispariția unei alpiniste care escalada Munții Bucegi. Salvamontiștii explorează zona, fac tot ce pot. Alt cadru. Dansează un vultur în aură. Ultima resuscitare, fulgii de zăpadă se scurg sub arcuș de vioară, o baladă. Femeia murmură: Ștefan
9. Ora de știri 3
Noile știri – de o oră simte cum femeia cu pielea de un alb murdar plutește peste tot și în toate, se așază pe marginea patulului vostru, Luxoasa o împinge, coboară cum știe ea cel mai bine, gura ei se coboară, până când sexul tău o străpunge frustrant, grețos, din necesitate. Dacă nu face asta, ar însemna despărțirea pe care nu ar tolera-o, ar însemna înfrângerea ei ca femeie liliachie, mamă și bunică, ar însemna dezgolirea trecutului într-un oraș strâmt, prea puțin iertător, cu mentalitate imuabilo-comunistă.
10.Reconfigurare traseu 1
Femeia cu pielea de un alb murdar te-a iubit și e hotărâtă să găurească punctul după voi, el crește cât talpa unui elefant și te lovește cerebral. Ea are tot timpul un picior și o jumătate de cap în Cosmos, după ce pierderea unui prieten drag s-a metamorfozat în spirit iubit, într-un colier cu diamant în jurul gâtului și în opera ei, vocile lor alcătuiesc spirala unui suflet integru, îți fisurează plăgile cât talpa unui elefant, care își schimbă abominabil și paroxistic traiectoria spre Luxoasa cu sex liliachiu.
11. Reconfigurare traseu 2
Femeia cu pielea de un alb murdar plutește în ochii suprapuși, în cămașa fantomatică, în buzele cu țurțuri și în sufletul tău – un balon pe candelabru, ca un ceas ultramodern, plutește ca o fotografie lichidă și învârtită pe lângă bucătăria Luxoasei, tu nu mai ingerezi borșul, pilaful flasc cu carne de găină, schimbi gustul mâinilor, cu lime și miere scursă în limonada înghețată, trufe din cocos și ciocolată conservate în congelator, scrâșneau în gura sărutată, se amestecă în ADN din care pici în vara obsedantă.
12. Timpuri noi
Dormi cu ochii nu foarte deschiși, tavanul e ca placenta, spiritul îl atinge cu precizia vârfului de cuțit, coboară cu aripile de zăpadă. Trupul ți-l amestecă cu degetele lui ca de chirurg, îți șoptește: te întorci la cealaltă, violet mariaj, un actor netalentat în amor. Plângi, spiritul nu înțelege de ce a dat greș cu scenariul, puțin aplecat se învârte, te învârți, picură aripi de zăpadă și sânge din brațele voastre. Te trezești brusc, în fund, și strigi: voi fi muza ei nestemată în viitor.
13. La bibliotecă
Rina pedalează la sală, ridică gantere, să arunce cam 10 ani. Și pe timpul iernii, vara își amestecă picioarele în stomacul tău, elimini prin esofag și anus anii, tu știi cum i-ai înghițit până la însângerare lângă mami. Mami scobește vizual în Dani, ca la bibliotecă, dacă surprinde ceva neobișnuit în ea, de exemplu – te învăț dragoste la jumătatea vieții pe bani, mami și tati ar echilibra talerele balanței infidelității. Dani, angajata lui tati, nu acceptă să fie autoarea romanului din capul împăienjenit al Rinei.
14. Amintiri din Dacia 1
Cum să nu-i privești trupul virtuos, întreg și antrenat de tinerețe și războaie, cum să nu-i bei laptele nediluat și vinul din sânii mamelor fidele, te ascunzi de munții falși, din ei o să erupă păduri și flori imortela, un tratament de frumusețe morală și antistres, plângi și râzi în copii adoptați, dormi cu ea sub pernă, dragoste istorică, stai cu capul deasupra ei pe prosopul de plajă, iți pirjoleste pe spate un steag, iarna e pisica din poală. O finalizezi cu vocea unui lup al cărții -Dacia de azi.
15. Amintiri din Dacia 2
Dochia, femeia cu piele dacică, nu-i mai răspunde lui Traian, la mesajele legate cu șnur, de sărbători, nu-i mai răspunde la mesajele scrise cu dor, din vinul băut, care îi aduce vara înapoi, înecată sub săruturi și atingeri nefinalizate. Traian trasează linia dreaptă în desenul geometric al cuplului, își așază perpendicular amanta, mariaj cu 2 coarne și 6 picioare dacico-romane, într-o zi el urcă în Munții Ceahlău, rămâne prostit de Zalmoxix, plânge și bea vin roșu lângă o Dochie stâncoasă îmbrățișând Dacia.
