Ioana Miron (10 noiembrie 1989), este născută la Botoșani, județul Botoșani. Este licențiată a Facultații de Litere a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția Literatură universală și comparată-Limba și literatura engleză, absolventă a masterului de Literatură universală și comparată al Facultăţii de Litere, în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. A studiat  limba şi literatura germană la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, iar în prezent studiază limba norvegiană. A debutat cu volumul de poezii Picaj, Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2016.

A tradus volumele de poezie Stanch Modulation (Ioana Miron) şi My Murderer’s Chant (Şerban Axinte), apărute la Editura Vinea din Bucureşti. În prezent este traducător şi ilustrator. Împreună cu Răzvan Ţupa a susţinut un eveniment performativ de poezie grafică intitulată Linii de plutire, la Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti, în baza conceptului poetic Corpuri româneşti. Conexiunea grafică. A publicat, împreună cu Răzvan Ţupa. Volumul performan(ce) grafic în versuri Poetic.Relaţia grafică, în baza aceluiaşi concept, la editura Casa de Pariuri Literare (2022). Este membră PEN România. Traduce poezie pentru Poesis Internaţional, Poetic Stand, Ficțiunea OPTm şi articole legate de artă pentru  Lettre Internationale (Anish Kapoor, Pierre Soulages, Paul Nizon etc).

A tradus din Thomas Bernhard, René Oberholzer, Robert Prosser, Raoul Eisele, Sjón, Tone Hødnebø, Inger-Mari Aikio, Thomas Lundbo, Cia Rinne, Daniella Louisa Andreasen, Sophie Reyer şi alţii . A contricuit cu o proză scurtă în volumul colectiv Femei, bărbaţi şi faptele lor, de la Editura Litera, aprărut în 2023. A tradus volumele lui Şerban Axinte My murderer chants and other poems, antologie de poeme, iustraţii şi traducere Ioana Miron, editura Vinea, Bucureşti 2017, Ioana Miron Stanch Modulation, iustraţii şi traducere Ioana Miron, editura Vinea, Bucureşti 2017, Avalanşa e pe pe sfârşite, antologie de poezie islandeză contemporană, Casa de Editura Max Blecher, Bucureşti, 2023.

O întrebare mai bună
ar fi fost cum
te-ai simțit să            
fii trimis, ca un zmeu,
spre nord
în lumină
care este distanța
dintre siguranță şi avalanşă
un copil a văzut
cât e lumea
de mare
un telescop în noapte va străluci
toate drumurile noi încep cu degetele care irigă
o linişte surdă

Nu sunt sigur când s-au întâmplat toate
eram acasă,
aveam șapte ani (de cateva ori înmulţiţi şi
împărţiţi la
toată familia) ziua
era înnourată; era vânt și
trotuarul era un teritoriu străin
sub pantofii mei, sentimentul de singur acasă
– spun „acasă” –
acolo unde părinții nu plăteau chirie
acasă e cerul ce se întindea de unul
singur deasupra capului;

„acasă” era pe suprafața pielii
în pământul de
sub picioare.

Ne-am gândit la începuturi.

Mâine vom fi probabil
în altă parte.

un loc singuratic
de mers mai departe
întoarceam spatele întregului
când sîntem cufundaţi în gânduri
spatele pare o stâncâ lovită din plin
până la urmă
se aud doar bătăile inimii
ecourile unor cai fugiţi
dincolo de liman unde
negrul sfidează corpul fizic
îl rânduieşte
într-o coloană de umbre

acolo va rămâne pentru totdeauna
la rece mintea mea locuiește pe mare
poți să înțelegi gândurile marinărești
nodul nord
eclipsele văzute din larg
despre jocul luminii
care-şi face cărare prin noapte
despre visul în pribegia unui iceberg
despre umbra violet despre
întunericul care linişteşte
bezna care a trecut prin atâtea secole
a ramas aceeaşi
nemăsurabilă
alidadă
instrumentul de navigație care
determină direcția
în care se relevă un vis
un obiect nou sau
un astru imperceptibil
în raport cu direcția Nord
sau prova navei
în umbra (ne)văzduhului

pregătesc un nou limbaj şi cuvinte mai bune
lumi mici pe care le-am construi la nevoie
aşa cum construiești orice

un câine fără stăpân latră noaptea târziu.
Îţi amintește că aici, visele au întorsături stranii

mă jucam în siguranță încă nu văd focul mâini  
un băiețel care încearcă să se concentreze asupra durerii

albastrul vindecă mereu
la rece

încep să număr felurile
în care paharele cu apă
mi-ar compensa
spălarea păcatelor

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.