Ioan Es. Pop (n. 27 martie 1958, Vărai, Valea Chioarului, Maramureș, România – d. 19 iunie 2024). Printre cărţile publicate: ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România (USR) și din Republica Moldova;
porcec, CR, 1996; pantelimon 113 bis, CR, 1999, Premiul Academiei Române, Premiul USR, Premiul pentru Poezie al Orașului București; petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003, Premiul USR; unelte de dormit, CR, 2011, Premiul „Cartea de Poezie a Anului 2011”, oferit de Fundaţia Naţională pentru Ştiință și Artă din București; Premiul Radio România Cultural; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din București; 1983. marş/2013. xanax, Editura Charmides, 2013; arta fricii, Editura Charmides, 2016, Premiul „Scriitorul lunii iulie 2016” al USR – filiala Iași.
A fost laureatul primei ediţii (2009) a Premiilor Niram Art de la Madrid. Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova i-a acordat, în 2012, Premiul „Primăvara Europeană a Poeţilor”. În 2016, la Veneția, Italia, i s-a decernat Premiul Ciampi Valigie Rosse, pentru volumul Un giorno ci svegliamo vivi. În octombrie 2019, a câștigat Marele Premiu „Cununa de Lauri” de la Alicante (Spania), la ediția a noua a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România.
Poemul de mai jos este preluat din volumul un somn pe scaunul electric, Editura Tracus Arte/Editura Charmides, 2020.
copilul de pe Sirius
tu vei face lumea mai bună,
pentru că nu vei înțelege din ea mai nimic.
iar dacă nu tu, cineva asemănător ție
va reinventa limbajele și va zice:
aruncați în cârca mea tot ce nu puteți pricepe.
e drept, poate că nu cu vorbele astea
și nu în această limbă, dar o va face
mai strălucit decât toți autorii de
gramatici, toți izvoditorii marilor sinteze
și toate categoriile de nesuportat.
mă sufoc în copilul în care stau.
la câteva vase distanță de inimă
el mă așteptă cu luciditatea fără milă
a celui care trebuie să mă sugrume –
va face tot ce se cuvine ca să nu greșească.
nu vor exista poticniri, însă, dacă vor exista,
el va trece și peste astea,
pentru că marile mele spaime de acum
vor deveni la el doar mici tresăriri
ale unor frici pe care doar el le va cunoaște.
copil nepriceput, nu degeaba vrei să mă
sufoci: în viitorul tău nu va mai exista
nici viitor, nici trecut.
când vei ajunge aici, peste trei mii de ani,
rasa de-atunci va fi uitat de mult alfabetul uman.
Credit foto: Per A.J. Andersson – Operă proprie, sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Es._Pop#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Es._Pop,_2013.jpg
