Péter Demény s-a născut pe 24 iulie 1972 la Cluj. Poet, prozator, traducător, blogger. Studii la secţia maghiară-română a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş–Bolyai. Licenţă în 1995, masterat în 1997. Și-a dat doctoratul în 2014 cu o lucrare despre poezia lui Zsófia Balla. În prezent este redactor-șef la revista literară Matca.
Victorie
Nimeni n-avea ceea ce eu aveam,
superba mea trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.
Călcam, de-abia să se audă, peste stânci
şi s-auzea în lună, şi
nimeni nu mai văzuse trâmbiţele
de piatră ondulândă ale acestor fiare.
Așa am pornit către tine, sperând
că o să mă iubești,
simțind că am nevoie de tine
cu setea puiului de cangur
care a căzut din marsupiu.
Am așteptat cu răbdare, spunându-mi
elefanților să nu și-o piardă nici ei,
ceva bun o să se întâmple în
fiecare clipă.
Am încercat să înțeleg tot ce
ținea de trecutul tău, după
aceea să înțeleg de ce vreau să
înțeleg trecutul tău, ce am eu cu el?!
Un tren care se repornește
mereu, asta am fost. Elefanții
și-au pierdut răbdarea și-au plecat,
Alpii m-au privit cu o milă
Ironică. Dar eu nu mi-am pierdut
speranța, sau m-am convins
că nu mi-am pierdut-o. Și uite,
am ajuns să mă iubești.
Nici Hannibal nu a visat la așa
o victorie. O să înving mereu.
