De aseară, „Ziua în care a murit John Lennon” (Casa de Editură Max Blecher, 2019) a ieșit în lume. S-a întâmplat la Tramvaiul 26, la Institutul Blecher, în timp ce stăteam de vorbă despre fotbal și poezie (cum altfel?) cu Sergiu Casis, Octavian Perpelea și Ionel Ciupureanu. Am ajutat-o pe Ana Toma să dea jos din mașină două sacoșe ceva mai voluminoase. Într-una dintre ele era și cartea mea. În cealaltă era volumul Teodorei Coman, „soft guerilla”.

La un moment dat m-a strigat Daniela Luca și mi-a arătat-o. E nou-nouță și e cu adevărat frumoasă. Sandra Segal, căreia îi mulțumesc încă o dată, a făcut o copertă tandră & dureroasă în același timp. Într-un cuvânt, seducătoare. Pe coperta a IV-a au scris Claudiu Komartin și Constantin Abăluță lucruri pe care probabil nu le merit. Dar au scris și le mulțumesc pentru asta. I-am spus-o și lui Claudiu: pentru mine e ireal că Dinu Abăluță a scris textul ăla pentru „Ziua în care a murit John Lennon”. În anii ’80 îl admiram enorm. Nu mă gândeam că-l voi întâlni vreodată, necum să scrie pe coperta a IV-a a unui volum de-al meu. Nici nu visam atunci că voi publica vreodată în volum.

Claudiu, căruia i-am făcut aseară un compliment în stilul lui Jack Nicholson din „As Good as it Gets”, a făcut posibil să se întâmple lucrul ăsta. Anul trecut, prin martie, i-am spus, tot în curtea de la Tramvaiul 26, într-o seară cu ninsoare slabă & frig care-mi încleșta fălcile, că am făcut o nebunie. Scriam la un volum, „Vocile” (din care îmi publicase câteva poeme în Poesis Internațional), însă la un moment dat o voce s-a decis să iasă din rând și să spună că ea vrea singură, nu amestecată cu celelalte voci, care o acopereau.

Așa au apărut primele texte dintr-un volum căruia îi dădusem un titlu bizar & pretențios: „Ultimele însemnări închipuite ale unui adolescent comunist”. I-am spus, așadar, lui Claudiu că, în nebunia mea, am abandonat „Vocile” pentru volumul ăsta despre care habar n-aveam unde mă va duce. Claudiu m-a întrebat de ce am făcut asta, fiindcă lui i-au plăcut „Vocile”. N-am știut să-i dau un răspuns pe loc. Pe urmă am terminat „Ultimele însemnări închipuite ale unui adolescent comunist” și i l-am dat. Ăsta a fost răspunsul meu.

Apoi a fost seara când am citit din volum la Institutul Blecher, iar Adrian Diniș a scormonit textele pe toate părțile, găsind pleonasmul care mă obsedează de atunci și pe care-l țin minte ca „pleonasmul lui Diniș”: „ghena de gunoi”. Adi l-a amendat drastic, la sugestia lui Ștefan Manasia. În capul meu „ghena de gunoi” se potrivea perfect în poemul respectiv. Normal că l-am modificat, dar în capul meu tot „ghena de gunoi” sună mai bine.

Și au mai fost și alte modificări, sugerate de Claudiu de data asta. Au fost bune, fiindcă volumul a câștigat în suplețe și în expresivitate. Și a mai fost ceva, schimbarea care a dat o nouă identitate cărții: Claudiu mi-a spus că titlul ar trebui să fie „Ziua în care a murit John Lennon”. Am fost atât de surprins de sugestia asta încât am acceptat pe loc.

Și acum, iată cartea. O carte frumoasă, pe care am adus-o aseară acasă, în papornița Auchan dăruită de Ana Toma, într-un troleibuz 69 aproape pustiu, legănându-se soporific. Am băut singur un pahar de vin rosé în cinstea ei. Nu e prima dată când mi se întâmplă. În 2012, după ce am primit de la Timișoara, de la Editura Marineasa, coletul cu „Resurse interioare”, am băut singur trei halbe de bere pe o terasă la Drumul Taberei 34.

Terasa încă mai există, însă despre carte nu mai vorbește nimeni. Sper ca „Ziua în care a murit John Lennon” să aibă altă soartă. Vă aștept sâmbătă, 23 noiembrie, la Târgul Gaudeamus, la standul Casa de Editură Max Blecher, de la ora 16.00, când o voi lansa alături de Daniela Luca. Vechea mea prietenă își scoate și ea în lume „Vatra Luminoasă”. Poate vom bea și un pahar de vin după. Claudiu și Ana Toma vor fi alături de noi. Sper că și voi.    

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

1 Comment

  1. Daniela Luca Reply

    Dragă Gelu, ce povești frumoase au cărțile tale, ale noastre! Și ce mă bucur că vom lansa împreună cele 2 volume superb editate de Casa de Editură Max Blecher! Aseară, în pungile aduse de Ana Toma era și volmul ”Psalmi”, de Radu Vancu, pe care tot eu, dintre cititori, l-am atins prima dată. Și deja l-am citit, Radu îmi cunoaște deja acest obicei copilăros, în care iau o carte abia apărută și nu mă pot opri de încântare, o citesc pe nerăsuflate. Azi urmează să citesc volumul tău, să văd ce va ”adolescență pe valuri” te-a definit pe când John Lennon cânta mai sus de Pământ. 🙂

Write A Comment