Mr. Peanut nu știe ce e vântul. de fiecare dată
când o rafală îi zbârlește blana
mă privește speriat. n-avem altceva de făcut
decât să-i admirăm forța. și să ne uităm

cu aceiași ochi în sinea noastră. odată cu el
vin zgomotele și mirosurile din trecut
vechile tramvaie cu două vagoane, o melodie
la un radio pe lămpi. și nostalgia.

dar știe Mr. Peanut ce este nostalgia?
o masă bună, o mângâiere pe creștet. dar fără emoție
care-ar mai fi rostul? aerul în care plutește
mireasma fumului de lemn ars în sobă. și imaginea

ochilor fetei de atunci. elevi în uniforme
urcați la clasa a doua ca să plătească mai puțin.
dar sunt lucruri uitate. ce mai știu oamenii de azi
despre asta? nimic. vântul s-a întețit. să mergem acasă.

carturesti.ro
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment