Limpezi au rămas doar gândurile. Cerul, înfrigurat
și-a tras plapuma cenușie peste el. Ce nu știm noi,
Mr. Peanut, este de ce vedem înăuntrul nostru.
O memorie de insectă ar fi fost mai eficientă.

Altminteri, trebuie să suportăm imaginile
și nostalgia. Tu, după un os pe care l-ai ascuns
într-un loc secret. Sau după zilele de vară
când plimbarea de dimineață îți arăta un cer

mai prietenos. Eu, după o zi în care am ieșit
împreună cu fata de atunci în parc. Era toamnă?
Era vară? Nu mai știu. Îmi amintesc însă tristețea
din ochii ei tulburi. Atunci nu știam de ce. Acum știu.

Era regretul după ceva pierdut. La ce e bună memoria?
Tu, să-ți amintești unde ai îngropat osul. Eu, să-mi verific
mecanismele interioare. Dar asta nu înseamnă nimic.
Poate doar certitudinea că putem merge mai departe.

elefant.ro
Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.