La Editura Tracus Arte au apărut volumele „Cum comparăm literaturile”, de David Damrosch (traducere de Roxana Eichel), și „Memorie de Alifant”, de Laurențiu-Ciprian Tudor. Le puteți comanda de aici: https://edituratracusarte.ro/categorie-produs/noutati/
Cum comparăm literaturile, de David Damrosch.
Colecția Cultura Ideilor, coordonată de Carmen Mușat. Traducere Roxana Eichel
„David Damrosch propune un discurs fără sobrietatea melancolică și spiritul implacabil al lui Harold Bloom – cunoscutul critic american a cărui operă a declanșat și în România atâtea dezbateri despre canonicitate, estetic, valoare de reprezentativitate socială a literaturii –, dar deloc străin de ironia acestuia și de sensibilitatea sa față de valoarea estetică. În termeni generici, studiile din Cum comparăm literaturile umanizează teoria în perspectivele sale asupra literaturii comparate și mondiale, incluzând într-un mod foarte firesc continuumul dintre „persoană și persona” în cazul comparatiștilor și scriitorilor analizați și compunând un dialog verosimil al acestora.” Roxana Eichel
Memorie de Alifant, Laurențiu-Ciprian Tudor
Carte de taifas, cu Nicu Alifantis la 50 de ani de carieră.
„Așa cum o țară are un imn și un om poate avea un imn. Unul sau mai multe.
Eu am câteva de la Nicu Alifantis.
Le am din fabuloasa mea adolescență. Când mi-e dor de mine dau drumul cântecelor așa cum unii dau drumul ogarilor după vânat. Și pentru că Domnul mi-a dăruit întâlnirea cu el și, apoi, prietenia lui, nu puteam să scap șansa acestei cărți. Și pentru mine și pentru alții. Cartea s-a scris în aproape cinci ani, față către față și prin epistole virtuale. Săpând în memoria de alifant (pardon, elefant!) a lui Nicu, ea a devenit o colecție de taifasuri, care conțin amintiri, păreri, convingeri, anecdote, despre o droaie de lucruri. Un fel de puzzle, o imagine, un portret făcut din bucăți de viață. Am încercat să surprind lumea interioarã a unui artist adevãrat, un om care face, anul acesta, 50 de ani de carierã. Acesta este darul meu și, prin ricoșeu, darul vostru. Pentru cã, sunt sigur, la finalul încercãrii mele, îl veți aplauda și vã veți întoarce la muzica lui, mai atenți. Și asta e tot ce conteazã. Dar din dar din dar…pentru o mai bunã întrebuințare a darului vieții.” Laurențiu-Ciprian Tudor
