Editura Herald ne propune volumul „Originea speciilor”, de Charles Darwin. Traducerea îi aparține lui Ion E. Fuhn. Este recomandarea www.omiedesemne.ro de astăzi.
În data de 27 decembrie 1831, tânărul naturalist Charles Darwin părăsea portul Plymouth la bordul corabiei Beagle. În următorii cinci ani, Darwin a cercetat plante și animale de pe cuprinsul lumii, adunând o serie de dovezi ce vor culmina într-una dintre cele mai mari descoperiri din istoria omenirii: teoria evoluției prin selecție naturală.
În cartea Originea speciilor, apărută după 28 de ani, în 1859, Darwin prezintă descoperirea sa epocală, care avea să schimbe pentru totdeauna felul în care oamenii se văd pe ei înșiși și lumea în care trăiesc. Aici, el demonstrează într-un mod convingător realitatea evoluției, și anume faptul că nu este posibil ca animalele și plantele existente să fi apărut în mod separat, ci trebuie să se fi transformat cu încetul din strămoși comuni. Cel mai important element din carte este acela că explică în detaliu mecanismul care duce la o astfel de transformare: selecția naturală – ideea care a dat pentru prima dată inteligibilitate științifică evoluției ca fenomen.
Fiind una dintre puținele opere științifice paradigmatice accesibile publicului larg, Originea speciilor nu numai că a lansat știința biologiei moderne, ci totodată a influențat practic întreaga gândire literară, filosofică și religioasă.
***
„Charles Darwin a avut o mare idee, poate cea mai puternică idee concepută vreodată. Și, asemenea celor mai bunei idei, este uimitor de simplă.” Richard Dawkins, „Why Darwin matters”, The Guardian, 2008
„Nimeni
nu a luptat mai bine și nimeni nu a fost mai norocos decât Charles Darwin. El a
descoperit un mare adevăr, călcat în picioare, disprețuit de bigoți și
ridiculizat de întreaga lume; el a trăit suficient de mult pentru a-l vedea,
mai cu seamă prin propriile eforturi, statornicit fără discuție în știință,
absorbit în mod inseparabil în concepțiile comune ale oamenilor, fiind urât și
temut doar de cei care vor să aducă injurii, dar nu îndrăznesc. Ce-și poate
dori un om mai mult?” Thomas Henry Huxley, „Charles Darwin”, Nature, 27 aprilie
1882
„În
1543, Copernic a susținut că Pamântul nu se află în centrul universului și că,
de fapt, se rotește în jurul Soarelui. A fost nevoie de peste un secol pentru
ca această idee să fie acceptată peste tot. […] Cu timpul, Revoluția
darwiniană va ajunge să ocupe un loc la fel de sigur și de netulburat în
mințile – și în inimile – fiecărei persoane educate de pe glob, însă astăzi, la
peste un secol de la moartea lui Darwin, încă nu ne-am împacat cu implicațiile
sale uluitoare.” Daniel Dennett, Darwin’s Dangerous Idea
Iată și un scurt fragment din volum:
„CAPITOLUL VII. DIFERITE OBIECȚII ÎMPOTRIVA TEORIEI SELECȚIEI NATURALE
Voi consacra acest capitol examinării diverselor obiecții ridicate împotriva vederilor mele, pentru a clarifica astfel unele puncte discutate mai înainte; dar ar fi inutil să le discut pe toate, deoarece multe se datorează unor autori care nu și-au dat osteneala să înțeleagă subiectul. Astfel, un distins naturalist german afirma că partea cea mai slabă a teoriei mele constă în aceea că toate organismele sunt considerate ca fiind imperfecte; în realitate, am spus că nu toate sunt atât de perfecte cât ar fi putut să fie în raport cu condițiile lor de viață; și s-a văzut că este așa pentru multe forme aborigene care, în multe părți ale lumii, au cedat locurile lor invadatorilor străini. Pe lângă aceasta, organismele, chiar dacă erau la un moment dat perfect adaptate condițiilor lor de viață, nu au putut să rămână așa cum erau când condițiile lor s-au schimbat; și nimeni nu va contesta că condițiile fizice ale fiecărei regiuni, precum și numărul și țelul locuitorilor ei, au suferit multe schimbări.
Nu de mult, un critic, făcând o oarecare paradă de exactitate matematică, a susținut că longevitatea este un mare avantaj pentru toate speciile, astfel încât cel ce crede în selecția naturală „trebuie să-și aranjeze arborele genealogic” în așa fel încât toți descendenții să aibă vieți mai lungi decât strămoșii lor! Oare nu poate concepe criticul nostru că o plantă bianuală sau un animal inferior poate pătrunde într-o climă rece și poate pieri acolo în fiecare iarnă și totuși, datorită avantajelor dobândite prin selecția naturală, să supraviețuiască din an în an cu ajutorul semințelor și ouălor? Dl. E. Ray Lankester a discutat de curând acest subiect și, în măsura în care marea complexitate a problemei îi îngăduie să-și formeze o părere, a ajuns la concluzia că longevitatea este îndeobște legată de poziția fiecărei specii în scara de organizare și de costurile presupuse de reproducere și de activitatea generală. Și este probabil că aceste condiții au fost în mare măsură determinate prin selecția naturală.”
Cartea a apărut în 2017 (ediția necartonată), are 517 pagini, costă 55 de lei și poate fi comandată aici: http://bit.ly/375z7kV
Foto credit Charles Darwin: https://www.standard.co.uk/comment/comment/it-s-time-charles-darwin-was-exposed-for-the-fraud-he-was-a3604166.html
