Romanul scriitoarei norvegiene Maja Lunde, „Istoria albinelor” (traducere de Sanda Tomescu Baciu), recent apărut la Editura Humanitas Fiction în colecția „Raftul Denisei” (coordonată de directorul general  Humanitas Fiction, Denisa Comănescu), care a fost lansat aseară la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, a provocat o dezbatere pe tema rolului albinelor în viața oamenilor.

A fost o seară dulce, fiindcă a existat, în spațiul de lansări, un stand cu produse apicole bio de la Aurum Noble Honey, dar și un pic amară, fiindcă Dan Bărbulescu, specialist în politici de mediu și director executiv al Asociației Parcul Natural Văcărești, a atras atenția asupra pericolelor la care este expusă omenirea din cauza poluării și a politicilor refractare la ideea îmbunătățirii condițiilor mediului înconjurător.

La eveniment au mai participat, pe lângă moderatoarea Denisa Comănescu, criticul literar Tania Radu, realizatoarea emisiunii „Cooltura” de la TVR1, Mirela Nagâț, precum și scriitorul și jurnalistul literar Cristian Pătrășconiu.

Sigur că, din moment ce ai pe masă, la un asemenea eveniment cultural, un roman precum „Istoria albinelor”, bestseller internațional publicat în treizeci și cinci de țări, cu peste un milion și jumătate de exemplare vândute în toată lumea, misiunea de a-l înfățișa publicului pare una facilă. Cartea se recomandă practic de la sine, mai ales că este scrisă de o autoare, Maja Lunde, a cărei notorietate internațională este de necontestat.

Problematica provocată de Maja Lunde în „Istoria albinelor” nu este însă deloc una simplă, fiindcă implică abordarea unei chestiuni foarte sensibile cu care omenirea se confruntă în ultima perioadă: fragilitatea tot mai accentuată a mediului. „E un roman foarte bun și cu o temă tulburătoare, care ar trebui să ne preocupe și pe noi, în România. Sper ca neliniștea față de relația noastră cu natura, față de locul unde ne aflăm, să ne preocupe mai mult dacă această carte devine bestseller în România și este citită de cât mai mulți oameni” a spus Denisa Comănescu înainte de a-i ceda microfonul Taniei Radu.

Tania Radu

Tania Radu

„Cred că este o distopie blândă, o poveste despre cum dispărem, pentru că vrem să dispărem, pentru că se închide un ciclu, dar în același timp dispărem poate doar cei care facem lumea așa cum este acum, ca să se deschidă un alt ciclu. E singura distopie care se termină pe speranță, ceea ce e bizar. Însă, cum Maja Lunde este și un scriitor pentru copii, recunoaștem aici destul de bine structura basmului.

De aici vine și simplitatea scriiturii și a contrucției acestei cărți care se citește foarte ușor. E o bucurie la lectură. E formată din capitolașe succesive, despre trei personaje. Practic sunt trei povești. Pe parcurs constatăm că între ele sunt legături multiple, că există simetrii și simetrii inverse, că există o membrană de parabolă care strânge toate aceste trei destine.

Neliniștile vremurilor din ultimii ani recuperează încet-încet parabola, care fusese părăsită. Acum trebuie să vorbim din nou despre ce este în jurul nostru și despre ce ne așteaptă, ce a fost și ce va fi. Maja Lunde exact așa și-a gândit această carte, cu trei personaje, unul la jumătatea secolului al XIX-lea, unul la începutul secolului XX, iar un altul în 2098. Lumea asta a viitorului, din nefericire, nu ne este foarte străină. Suntem deja, într-un fel, cu câteva gheruțe în ea și știm exact despre ce se vorbește.

În China anului 2098, polenizarea o fac oamenii. Albinele nu mai există cam din 2028. Odată ce au dispărut ele, copacii, plantele, nu mai dau rod. Rămân simple creșteri și morți sezoniere, fără să dea rod.

Până la urmă «Istoria albinelor» e o distopie care ne calmează cumva, pentru că nu toate poveștile se sfârșesc bine. Dincolo de sfârșitul trist al unei povești, întotdeauna este o altă poveste. Asta pare să ne spună Maja Linde și ar trebui să privim lucrurile din perspectiva asta.”

Mirela Nagâț

Mirela Nagâț

„Nu e o carte despre albine, este o carte despre familie, o carte despre relațiile dintre părinți și copii. Avem trei familii din secole diferite, avem niște părinți autoritari, care pun presiune pe copiii lor, care într-o măsură sau alta știu mai bine ce le e de folos progeniturilor, deși până la urmă se înșală.

Maja Lunde a povestit în câteva interviuri că a scris cartea după ce a văzut un documentar despre viața albinelor.

E și o carte despre moștenire și tradiție. Toți eroii noștri sunt oameni extrem de pasionați de inovație, de pildă. Nu e întâmplător că finalul pune în scenă o carte. Tradiția se transmite mai departe printr-o carte. E o moștenire care are în spate o muncă de generații.

Stilul e fluent, se citește foarte ușor, e o lectură foarte plăcută. Se vede la Maja Lunde experiența de scriitoare pentru copii. Are un ușor didacticism, lucrurile se îmbină subtil, dar până la urmă toate sunt revelate cum trebuie. N-ai nicio problemă de decriptare.”

Dan Bărbulescu

„Ieșind din ficțiune și pășind în realitate, cred că rolul unei astfel de cărți este să ne pună pe gânduri, să ne conștientizeze. Pe lângă relațiile umane foarte bine exprimate în carte, în ea se vorbește despre albine, despre o meserie, o pasiune, și despre situația acestei insecte esențiale pentru viața noastră.

Albine care mor în carte și, din păcate, mor și în realitatea aceasta care nu e deloc luminoasă. Alături de albine, insectele mor într-un ritm galopant. Sunt milioane de specii de insecte pe lume care mor într-un ritm care în 50 de ani ar putea să le înjumătățească, in în 100 de ani s-ar putea să nu mai existe deloc.

Se întâmplă din cauza noastră în primul rând: agricultura intensivă, care folosește insecticide, pesticide, apoi poluarea, extinderea orașelor. A fost nevoie să ne dezvoltăm și, cumva, insectele și albinele ne-au ajutat să ne dezvoltăm agricultura, și iată că la rândul nostru le distrugem, le afectăm.”

Cristian Pătrășconiu

„Este un roman care pe mine m-a impresionat foarte mult, foarte puternic, despre albine și despre istoria acestora, reală și posibilă. E impresionant mai ales pentru noi, oamenii. A fost un moment de cotitură vizionară acel documentar despre dispariția subită în masă de acum 10-15 ani. A marcat-o foarte tare pe Maja Lunde și a făcut-o să se întrebe de ce dispar albinele și mai ales cum e cu putință o lume fără albine.

Maja Lunde a citit aproape cât ar fi studiat la un mic masterat, șase luni intens, a dialogat, a cercetat despre fabuloasa lume a apiculturii. A fost, spunea Maja Lunde, epuizant, dar cu efecte realiste exemplare în carte. I-a plăcut așa de mult încât a reluat acest efort deosebit, remarcabil și de durată, și la al doilea roman din acest cvartet, pentru că vor fi de fapt patru romane în această serie.

«Istoria albinelor» nu este un manifest politic. Maja Lunde a fost întrebată și a negat tranșant. E un document etic viu și foarte problematizant.”

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment