Începând de astăzi, în fiecare după-amiază în care voi simți că lucrurile trenează și că nu există subiecte care să vă trezească interesul literar, voi posta câte o recomandare de carte, atât din biblioteca mea, cât și de pe site-urile editurilor sau libăriilor. O voi face pur și simplu așa cum o să-mi vină, în funcție de stare, de anotimp, de ambient sau de cine știe ce element astrologic favorabil sau nu. Și, fiindcă am o vârstă, am să deschid rubrica, firește, cu un clasic mereu tânăr.
„Scrisori către Vera”, de Vladimir Nabokov (Polirom, 2016, traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu) – „Aceste scrisori cuprind cele mai emoționante pasaje pe care le va scrie vreodată Nabokov, pline de viziuni când impresioniste, când extrem de detaliate asupra lumii înconjurătoare, pe care o zugrăvește ca fiind dureros de frumoasă. Nabokov cel din acest volum e un scriitor care își face o misiune din a-și convinge cititoarea să coboare de pe terasa de la ultimul etaj arătându-i splendoarea lumii care a încetat cumva să mai fie o sursă de încântare.” The Times Literary Supplement
„Nuanțate de o imediatețe senzuală a detaliului, Scrisorile sunt mărturia extazului… Ele dezvăluie un Nabokov de o inteligență sclipitoare, cu un dar aparte pentru critică la obiect și o fascinație pentru ceea ce se situa în afara culturii sale – fie că era vorba de autobuzele Greyhound din Massachusetts sau de metroul din New York. Acum, probabil pentru prima oară, autorul rus se ivește limpede din umbrele biografilor săi.” (citate de pe coperta a IV-a a cărții)
gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/
