Dan C. Mihăilescu (foto credit: Agerpres, de aici) Prizonier în acest spațiu virtual unde ecomioanele sunt privite cu îndoială iar cifrele terorizează neconstructiv tendința naturală a unora de a umple „coloanele” gazetărești cu mii de semne inutile, fiindcă nu sunt citite de nimeni, am să încerc, pe cât posibil, la acest început de an, să
Julian Barnes (poza de aici) Continui astăzi seria de recomandări de la Cartepedia cu volumul lui Julian Barnes, „Tour de France” (traducere de Mihai Moroiu), inclus în seria de „lecturi grozave” de la Editura Nemira care beneficiază de reduceri substanțiale, de până la 50%. (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); Iată descrierea cărții: „Frivolitate, eleganță, frumusețe,
Am primit un mail de la www.cartepedia.ro care mă avertizează amical că știe că pe lista mea de „rezoluții” se numără și să citesc mai mult. În consecință, Cartepedia îmi aduce, la început de an, „lecturi grozave de la editura Nemira” și, mai ravisant, „reduceri de până la 50%”. (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); Curios,
Dumitru Bădița (foto credit: Ana Toma - de aici) Îmi propun mai degrabă un articol polemic, nu o recenzie în adevăratul sens al cuvântului. Și nu, nu pornesc o discuție în contradictoriu doar de dragul de a face puțin curent pe coridoarele aproape pustii ale criticii de întâmpinare, ci pentru a încerca să repun în
„Grădina de sticlă” este al doilea roman al Tatianei Țîbuleac, apărut la interval de doar un an, la aceeași prestigioasă editură Cartier, după spectaculosul debut din 2017 cu „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Lucrul care mi s-a părut deopotrivă interesant și îmbucurător când am început să citesc cartea a fost acela că
Laura T. Ilea (poza de aici) La fel ca și în cazul romanului „Dinții ascuțiți ai binelui”, de Bogdan Răileanu, am ezitat destul de mult să scriu despre „Cartografia lumii de dincolo”, de Laura T. Ilea (ambele romane au apărut la Humanitas în seria coordonată de Andreea Răsuceanu, 821.135.1 Scriitori Români Contemporani) . Motivele sunt
Weldon Kees (poza de aici) WELDON KEES s-a născut pe 24 februarie 1914 în Beatrice, Nebraska. După absolvirea liceului, în 1931, a refuzat să intre în afacerea familiei și a optat pentru o carieră de romancier. În consecință, s-a înscris la University of Missouri, care avea inclus un program de scriere creativă. S-a transferat apoi
Gellu Naum (poza de aici) Încep rubrica „Poemul de miercuri” din acest 2019 în care ne punem mari speranțe, ca la fiecare început de an, cu un poet emblematic al literaturii române: Gellu Naum. Deși nu este singular în acest curent care a luat cu el și câțiva poeți români (mă gândesc, bunăoară, la Virgil
Ștefania Mihalache, Svetlana Cârstean & Florin Dumitrescu (poza de aici) Astăzi, la ultima postare de anul acesta din cadrul rubricii „Poemul de miercuri”, am ales, poate nu întâmplător, un text de Florin Dumitrescu. Poemele lui ironic-nostalgice, ludice și moderat paseiste sunt cum nu se poate mai potrivite pentru a doua zi de Crăciun, când colesteroalele
Sorin Gherguț (poza de aici) SORIN GHERGUȚ s-a născut în 1973 în București. Este absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității București, secția română-franceză, și al masteratului de lingvistică teoretică de la aceeași universitate. A debutat publicistic în 1989, în Suplimentul literar artistic al Scânteii tineretului, cu un grupaj de versuri prezentat de scriitorul
În 2018 am citit suficient de mult încât să afirm, zgârcit cum sunt uneori cu lauda de sine, că sunt satisfăcut. Au rămas multe cărți pe lista de lecturi, recunosc, însă mi-am propus ca 2019 să aibă din acest punct de vedere un start foarte bun, așa cum se cuvine atunci când vrei să depășești
Prins cu tot felul de treburi „tradiționale” – curățenie, cumpărături, pregătirea mesei de Crăciun, petrecerea, debarasarea după destrăbălarea culinară & bahică – am crezut că o să pierd complet legătura cu cărțile pe acest final de an tumultuos și dătător de mahmureli soft. Printre pahare de vin, sarmale, cozonaci și salate boeuf s-au strecurat însă
Piața Universității, 21 decembrie 1989, intrarea la metrou dinspre Batiștei (foto credit: Laurențiu Gâlmeanu, www.muzeuldefotografie.ro - de aici) La un an de la evenimentele din decembrie 1989 m-am dus cu un prieten în Piața Universității ca să aprindem câteva lumânări în memoria celor uciși în ziua de 21 decembrie și în noaptea care i-a urmat.
Radu Vancu
Radu Vancu (poza de aici) Nu sunt neapărat un fan al bilanțurilor de sfârșit de an, fiindcă ele consfințesc lucruri amendabile în timp – și aici e o evidentă dereglare factuală, fiindcă se presupune că ceea ce e deja consfințit nu s-ar cuveni să fie amendat, măcar pentru o bună perioadă de timp. De aceea
Am auzit de foarte multe ori spunându-se: „Un scriitor scrie!” Chiar dacă o să provoc unele ridicături din sprâncene, trebuie să recunosc că, în mare parte, sunt de acord. Ce altceva ar trebui să facă un scriitor? Sigur, unul ca mine, care a trecut prin multe în viața asta, are și alte preocupări. Face pe