... Limba! Sau poate doar și-a scrântit-o, deși era deja scrântită de când s-a chinuit să emită câteva sunete într-o franceză mai mult decât aproximativă. De data asta însă a făcut-o într-o limbă română care nici de mahala nu poate fi numită, fiindcă până și argoul are delicii semantice semnificativ mai interesante decât flatulențele publice
La sugestia fostului meu coleg de la ziarul Ring, Christian Levant, am scotocit prin arhiva proprie și am dat peste un interviu cu o valoare documentară excepțională. Acum 50 de ani capitala Cehoslovaciei, Praga, era scena unor evenimente dramatice. Intervenția brutală a țărilor Tratatului de la Varșovia (mai puțin România), în care vioara întâi era
Nina Cassian (poza de aici) Mi s-a reproșat, uneori prietenește, alteori ceva mai apăsat, că mă iau de unele „valori naționale” și le denigrez amintind de luările de poziție jenante pe care acestea le-au avut în perioada de dinainte de Revoluție. M-am întrebat de multe ori, fără să reușesc să ies din dilema asta, cum
23 August 1989 (poza de aici) Cei mai mulți dintre acei care am prins vremurile de dinainte de 1989 nu avem multe amintiri plăcute cu privire la ziua de 23 august. Sigur, sunt și unii care au nostalgia „manifestațiilor” cu stegulețe tricolore și roșii (cu secera și ciocanul), cu parada militară, cu carele alegorice care