Nicoleta Marini ne-a trimis cinci poeme din secțiunea „Carantină” a volumului „Coliziune cu pilota”, care urmează să apară în acest an la Editura Brumar. Am ales doar patru, evident nu din motive de spațiu, ci mai degrabă estetice. În ultima perioadă am ajuns să fiu convins că subiectul Covid-19, pandemie, restricții și așa mai departe, s-a născut clișeu, cel puțin pentru poezie.
Altminteri nu-mi pot explica de unde senzația că o avalanșă de texte pe acest subiect a năvălit peste biata noastră literatură. Impresia e de preaplin, de ironie (acolo unde este cazul) folosită ineficient și în exces, ca în scenetele de revelion din anii ’70.
Mai ales când vine vorba despre integrarea unor astfel de poeme într-un volum, în condițiile în care subiectul „pandemie” va deveni la un moment dat (sperăm cât mai curând) istorie, ele vor fi expirat practic înainte de a se naște.
Nu sunt eu în măsură să-i spun autoarei ce poeme să bage sau nu în propria carte, însă am convingerea că despre un eveniment considerat „istoric” ar trebui să se scrie serios a posteriori, după ce anumite lucruri se vor mai fi așezat, iar poezia (tragică sau ironică) va fi ieșit la suprafață prin acumulare de experiență, prin coliziunea (ca să folosesc un termen din titlu, nefericit ales) cu timpul, singurul în măsură să ne spună ce va rămâne și ce nu din această întâmplare.
Fiindcă e vorba de o iminentă apariție editorială, textele de mai jos, care-și poartă foarte la vedere mărgelele clișeelor atârnate la gât, ar trebui toaletate, revigorate și, în consecință, revizuite drastic, fiindcă altminteri vor intra în coliziune cu esteticul poeziei și, în cele din urmă, cu opinia obiectivă a criticului.
Iată datele biografice trimise de autoare: „Numele meu este Nicoleta Marini (pseudonim la Nicoleta Mihai) și sunt profesoară la Colegiul Economic „Gheorghe Chiţu” din Craiova. Am debutat în anul 2000, cu volumul de versuri Eterna Primăvară, iar în anul 2004 mi-a apărut al doilea volum de versuri Menuet pentru vioară. De asemenea sunt autoarea cărții Dimensiunile educației în contextul globalizării: Alternative la curricula școlară (2010) și coautoare la cartea: În dialog cu Euterpe: Cât de aproape ne este spațiul muzicii clasice? (2014).
Pasionată din copilărie de muzica clasică, am urmat în particular cursuri de vioară și balet. Datorită acestei pasiuni am iniţiat proiectele: „Muzica ne uneşte!”, implementat de Asociaţia Culturală ARTEC şi finanţat de AFCN (proiect derulat sub forma unui turneu național în orașele Craiova, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Pitești), „Caravana Muzicală”, proiect derulat în grădiniţele şi şcolile din oraşul Craiova, „Folclorul şi muzica clasică”, „Amintiri dintr-o copilărie muzicală” (ultimele două realizate în cadrul programului „Ora de muzichie” al Muzeului Olteniei, Secţia de Etnografie și al Muzeului Astra, Sibiu). Colaboreaz cu Gaudeamus Quartet, Brașov, dar şi cu muzicienii: Octavian Gorun, Corina Stănescu, Liviu Chisăr, Traian Badea, Laurenţiu Mara, Ionel Mocanu.
Din anul 2019 am inițiat și coordonez Clubul de lectură și Arte SMARTOPIA, în parteneriat cu Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova. De asemenea, am participat la cursuri de perfecţionare în ţară şi străinătate (Viena, Berlin) la simpozioane, colocvii şi conferinţe naţionale/internaţionale, pe teme vizând creativitatea, inovarea în educaţie şi antreprenoriatul creativ.”
*****
insomniile mele reprezintă cel mai elocvent
exemplu al globalizării culturale
verzi, roșii sau albastre cu picățele albe
ghemuite sub pilota 4 anotimpuri își scot degetele cu manichiură franțuzească
deasupra părului meu vopsit în șuvițe garnier 8.1
mă gâdilă sau mă sperie depinde de viteza somnului în care sunt prinsă
și atunci apăs frâna brusc mă încurc în picioare
„să dau cezarului ce-i al cezarului”
și piciorului drept sarcina de a apăsa la timp
pentru a nu intra în coliziune cu pilota pe a cărei fabricație scrie made in china
piciorul meu la capătul căruia strălucește o pedichiură cu floricele marca sephora
este lipsit de putere în fața unei frâne Matiz proaspăt reparate
pusă în fața dilemei cu gândul de a salva ce se mai poate
mă gândesc să-mi rog insomniile să frâneze pentru a evita derapajul
pe șoseaua plină de polei pe care fac echilibristică gândurile mele adunate global
într-o funcție sinusoidală ce tinde către + – infinit.
*****
flori de cireș zburau deasupra orașului
Pământul căuta Ploaia să-i cerșească o noapte de dragoste
sau, mă rog, 11 minute ori măcar 5, 6
căci a citit în cartea unui muritor că 11 minute sunt suficiente pentru a simți fericirea
însă el nu era muritor, nici Ploaia nu era muritoare
și atunci oare câte ar fi trebuit?
până una alta trebuia să o găsească
să stea la pândă după ea până când trece capricioasă într-o mașină străină la giratoriu de nori
așa s-a întâmplat a trecut în viteză nici nu a dorit să audă propunerea nopții de dragoste
– poate o îmbrățișare, o atingere timidă, se milogi Pământul
– nici măcar, fără masca de protecție în ton cu nuanța mașinii, nu poate fi vorba
– atunci măcar să ne luăm de mână, într-o dorință nebună de a ignora gravitația, de a ne lăsa amprentele unul pe sufletul celuilalt, de a le folosi ca un antidot atunci când sistemul imunitar e slăbit din pricina nemulțumirilor muritorilor
– nu, a ne lua de mână e împotriva oricărei ordonanțe formulate de o comisie strategică;
simpla apropiere a două mâini atrage după sine două mănuși chirurgicale de mărimi diferite, în lipsa lor o amendă
se pare că a fost ziua nefastă a Pământului
& o mulțime de cuvinte noi nemaiauzite îi năvăliră în paharul cu vitamina C, pe care-l consuma în fiecare zi de primăvară
se hotărî să coboare în lumea muritorilor poate va găsi pe cineva să-i explice comportamentul ostil al Ploii
dar în oraș era liniște, nimeni pe stradă, decât girofarul poliției: „Pentru sănătatea dumneavoastră purtați mască, mănuși și igenizați-vă mâinile!”.
florile de cireș zburau deasupra orașului
ploaia cădea pe străzi într-un amestec străveziu cu igienol.
*****
am completat declarația
bifat căsuța pentru ajutorul medical al persoanelor vârstnice
voi duce medicamentul la Mana și Dudu
adevărul e că eu trebuie să iau medicamentul de la ei
fiindcă eu sunt cea dependentă
mi-e teamă să nu intru în sevraj
în această perioadă de carantină
voi pleca cu „bolidul” meu roșu a cărui roată este puțin dezumflată
îl ocolesc de câteva ori măsurând ochiometric fiecare roată
poate zăresc pe cineva care să mă ajute
o persoană binevoitoare cu un compresor
– evrika, vecinul de la etajul 1 a ieșit pe balcon și își savurează cafeaua
poate fi salvarea mea, deși din unghiul lui nu se vede roata cu pricina
constat că s-au dus vremurile când strigai „vecine, vino să mă ajuți, poate ai un compresor, o pompă, ceva că mă lăsă roata!”
omul mă vede și de teama de a nu fi solicitat intră cu cafeaua înapoi în cameră
mă hotărăsc să plec și simt pe drum cum șiroaie de transpirație îmi inundă plămânii coborând paralel cu șira spinării spre rinichi
dacă trec podul totul e simplu
să rămân pe pod cu marele „bolid” ar fi o insultă grosolană la adresa mea de blondă cu ochelari de soare
ajung în cele din urmă îmi ridic medicamentul pe care Mana l-a așezat pe banca din fața scării
e sigilat, Mana l-a pregătit ca să nu dau de bănuit asupra dependenței mele
acasă îl pun la păstrare, câteva zile, să treacă pericolul virusului
apoi îl despachetez, din el scot sunete bâlbâite care se vor o melodie copilărească
vine Alex: se așază ritos pe scaun și face un șnur cu „Für Elise”.
*****
noapte de noapte la ora 2 fix o autospecială
(cam rudimentară ce-i drept!!!)
își îndeplinește sarcina de serviciu
aceea de a ne scăpa de virusul
care stă să se bronzeze la lumina lunii,
pe șoseaua ce leagă timișoara de bucurești.
e ca spălatul pe dinți când mă clătesc cu putere ca
nervul de la măseaua de minte să nu înainteze pe canal
măsea ce rezistă cu greu unei venerabile vârste de 40 de ani.
un ritual adânc întipărit în mintea mea
încercând să rezolve o problemă din gazeta matematică
prin calcularea unghiului propice
de încetare a carantinei și vindecare a cariei
luând măsuri relaxante
ce constau în clătirea șoselei sau a gurii
cu apa oxigenată diluată
în funcție de puterea financiară a bugetului local.
