Petre Stoica ar fi împlinit astăzi 88 de ani. S-a născut pe 15 februarie 1931 în localitatea Peciu Nou, județul Timiș, ca fiu al funcționarului Adam Stoica și al Mariei Stoica (născută Bertan). A urmat studiile gimnaziale și liceale în Timișoara (1942-1950), după care a absolvit, în 1954, Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-germană.
Între 1955-1962, Petre Stoica a fost corector la editurile EPL și ELU, apoi, între 1963-1972, a lucrat ca redactor principal la revista Secolul 20. A debutat publicistic în 1956, simultan în revistele Steaua și Tînărul scriitor. Debutul editorial este consemnat în 1957, cu volumul Poeme.
Colaborează la Steaua, Viața Românească, România literară, Tribuna, Secolul 20 etc. Publică în continuare volumele Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Arheologie blîndă (1968) și Melancolii inocente (1969). Mihail Petroveanu spune că lirismul său se alimentează „dintr-o privire studiat-naivă asupra cotidianului”.
Dintre volumele ulterioare consemnăm Sufletul obiectelor (1972), Iepuri și anotimpuri (1976), Un potop de simpatii (1978), Copleșit de glorie (1980), Prognoză meteorologică (1981), Caligrafie și culori (1984), Suvenir (1986), Tango și alte dansuri (1989), Uitat printre lucruri uitate (1997), Insomniile bătrânului (2000), Vizita maestrului de vânătoare (2002), Pipa lui Magritte (2003), Carnaval prenocturn (2004).
În același timp, Petre Stoica s-a afirmat ca fiind și un excelent traducător, tălmăcind din creațiile lui Georg Trakl, Yvan Goll, J. Bobrowski, precum și din cele ale poeților nordici (în antologie). A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1991.
Petre Stoica s-a stins pe 21 martie 2009 în Jimbolia, județul Timiș.
Datele biobibliografice și poemul de mai jos sunt preluate din antologia Polifonia nopții, apărută în 2010 la Editura Paralela 45.
Soția călăului reactivat citește biografii neromantice
Georg Trakl fusese declarat nebun
pe când ținea să-și tragă un glonte în piept
la vederea răniților muribunzi
pe frontul negru din Galiția
Pe George Bacovia l-au angajat impiegat
clasa a III-a și i se da de scris la marea clădire
dar mâna lui era făcută
să cânte la vioară în amurg violet
Cesar Vallejo murea de foame
în capitala luminilor
într-o zi de joi
când afară ploua monoton
și versul cădea în proză
Robert Desnos a fost transportat într-un vagon de vite
mai întâi i-au smuls aripile de înger
apoi l-au aruncat în hăul crematoriului
la Terezin
Jorge Luis Borges primise titlul
de inspector „al păsărilor
comestibile din Buenos Aires”
însă moartea l-a găsit în labirintul cărților
Osip Mandelștam a murit într-un gulag necunoscut
trupul său aruncat pe gheața Siberiei
l-au ciugulit corbi cu stea roșie pe piept
Alungat din templul culturii
Lucian Blaga a trebuit să asiste „mut ca o lebădă”
la hăcuirea sufletului românesc
Pe Ezra Pound îl plimbau într-o colivie
pe străzile nu mai știu cărui oraș turistic
din Italia fotbalistică
Sfântului Vasile Voiculescu
mâna politrucului asiatic
i-a rupt cu bâta șira spinării
și bătrânul sfânt a murit făcând greva foamei
Cine or fi acești nătărăi
întreabă soția călăului reactivat
în timp ce lasă cartea din mână
și soarbe cu paiul
din băutura limpede și aromată
ca istoria secolului douăzeci
Foto featured credit: http://petrestoicaremembernecesar.blogspot.com/2016/03/gheorghe-grigurcu-cornel-ungureanu.html
