Pe lângă poemul anunțat în titlu, Andrei Velea ne-a trimis și o „foarte scurtă prezentare” pe care, firește, o reproducem în cele ce urmează:

„M-am născut pe 3 februarie 1980, Galați. Am debutat cu poezii în revista Şcoala Gălăţeană, februarie 2001. Cu proză am debutat în revista Caligraf, Alexandria, octombrie 2011. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sud-Est, începând cu decembrie 2012. Am publicat poezie, proză scurtă și roman.

Lucrez la un nou volum de poeme, care va vedea lumina tiparului anul viitor și care va fi intitulat (titlu anunțat în premieră!!!!!) poet făptuitor / raw poetry. O poezie mai directă, mai sinceră, mai neprelucrată, un fel de făptuire cu poezia, cu discursul poetic primar. Poemul de față, o mică aluzie la poezia anilor ‘80, cu tușe transumaniste, face parte din viitorul volum. Adresa de blog este andreivelea.blogspot.ro, cea de e-mail este [email protected] Pe Facebok mă găsiți la facebook.com/andreiveleascriitor.”

Coordonatele estetice ale poemului fiind deja devoalate de autor, nu ne mai rămâne decât să vă invităm la lectură.

poet făptuitor / raw poetry

leduri, vitrine, IA / credit pentru zeița mea

*

erai atât de frumoasă, erai
prin vitrina strălucind cristal în noapte afundată în zăpadă murdară,
înconjurată de leduri și neoane lunare erai atât de frumoasă încât
n-am ezitat, am zis că viața e scurtă, la naiba
și m-am decis să fac și credit doar să te am, să te ador acasă
erai atât de frumoasă, erai
înconjurată de un luxuriant peisaj tropical în iarna ticăloasă
cu taxiuri rătăcind triste și banale fără pilot
încununată de o aureolă superbă de lumină polară
în noapte imbecilă și fadă,
erai atât de frumoasă și chiar și la promoție de sărbători erai
și asta m-a făcut să mă decid, se merită, mi-am zis, da
demult nu mi s-a mai întâmplat ceva sublim și la reducere în viață
mi-am zis că voi recupera din investiție la revânzare, așa mi-am zis
dar erai atât de frumoasă încât aveam sentimentul
că te voi ține mai mult de un an, că vom apuca vara și toamna viitoare
că te voi ține până vor trebui schimbate bateriile, da
mai mult decât modelul precedent te voi ține, erai uluitor de frumoasă
și poate că vom avea o relație de memorat
în toate albumele risipite în cloud
și voi primi aprecieri pe toate rețelele sociale,
voi fi invidiat și toate alea, credit social reîncărcat
ăsta era planul țesut brusc în fața vitrinei, în fața
chipului tău superb și-a corpului perfect desenat, cu sânii avântați săgeți
în aerul rece și trist ca masturbarea,
cu sfârcurile uluitor de reale, ca supte de îngeri, ah, ce designer
erai o zeiță de tehnologie și silicon, erai uluitor de frumoasă
cu muzica lui vangelis împrejur și coadă la casă
să nu te cumpere altul, să nu te cumpere, te voi fura, zeiță medievală
mă voi bate pentru tine în licitații ad-hoc cu plata la anul
tremuram să te am, simțeam că ai fi putut sufla
toată cenușa din viața mea, plictiseală și neîmplinirea personală
sunt zero barat fără tine, sunt zero după care nu mai urmează unu
ești șansa mea și sunt dispus, ah, ce romantic
să fac un credit să te am, zeiță miraculoasă
și chiar și de la coadă te vedeai frumoasă, ce forme aveai din spate
nici merele din Eden nu cred să fi fost atât de rotunde, arc,
cel mai subțire șarpe se insinua între ele,
satin cu un diamant la întretăierea
dintre panglica orizontală și cea verticală, dintre curbura spatelui
și fesele tale, m-aș fi apropiat, m-aș fi apropiat
să mângâi pielea care părea fină, reală, dar mi-era
să nu trec de pervers în magazinul cu gadget-uri de inteligență artificială
am luat de pe un raft la răsfoit manualul
pe o tabletă subțire cât o foaie de hârtie, promitea
cea mai senzuală minte construită vreodată, sentimente garantat umane, zicea
că n-ar putea face prietenii diferența dintre tine și o fată reală
ah, ce reclamă
și coada nu se mai termina, un bou returna nu’ș ce produs, o vacă
alegea cadouri pentru familia ei idioată
priveam la trupul tău cum se holbau bărbații, eram deja gelos
că vor avea erecții cei cu neveste plictisite acasă
trebuia să fii a mea, sensul meu în viață pe următorul an, simțeam asta
niciun prieten nu se va prinde, niciun prieten nu va ști niciodată
și îmi părea că m-a îndrăgostit la prima vedere, îmi părea
că în zăpada de-afară strălucesc diamante, că ninge cu perle, așa îmi părea
și părul tău va fi mai frumos decât viața
ce minune ești, așa promitea manualul,
că ai moduri diferite de utilizare, de la sexul sălbatic
la cea mai supusă femeie în casă
erai fantezia bărbaților dinainte de inventarea feminismului, erai un arhetip
de feminitate nealterată de ideologii, erai atât de frumoasă, erai
încât îmi venea să mă bag pentru tine în față
să le zic tuturor lua-v-ar dracu
imbecili care stați între mine, credit și sublima zeiță de software și silicon,
inimi putrede care n-ați iubit pe nimeni niciodată, dați-vă la o parte
aici e o poveste uluitoare de dragoste
și finanțare imediată
o poveste despre silicon, tehnologie și tot ceea ce ar putea deveni uman
dacă am putea iubi cu adevărat vreodată
inimi sterpe, suflete pustii, carcase de paie aburite de umanism,
goale de orice fior estetic, patrupede abrutizate
erai atât de frumoasă încât distanța dintre om și android
părea o râmă epuizată, un ecou abia auzit
de cele mai fine urechi artificiale
tu trebuie să fii a mea, am imaginat deja
atâtea povești romantice cu tine la coada infernală către casă, obicei medieval
încât le-aș putea descărca și vinde drept amintiri reale
celui mai învolburat poet
să scrie el cât de pur am simțit despre tine,
să vândă el mostrele de simțire umană mai departe
voi face asta
boul s-a lămurit, vaca
și-a terminat infinita listă și iată-mă față în față
bărbat perfect vertical, ilustru exponat al unei evoluții sinuoase
tocmai dintre boschete și maimuțe
întrebând de tine, minune a tehnicii, zeiță perfectă
cu trup de silicon și minte de procesoare și aplicații de software care de care mai complicată
întrebând de tine, întrebând
pe o voce îndrăgostită și tremurătoare,
speriată un pic și curioasă de viitoarea apropiere de tine, zeițo
robotul vânzătoare de la casă și-a prezentat sec scuzele, o formulă înregistrată
că e o greșeală, că ești deja rezervată,
te cumpărase altul
robotul care te scoate de la raft e-n service și de-aia, ne prezentăm iar scuzele
lua-te-ar dracu, lua-te-ar echipa de retras produse stricate
așa i-am zis imbecilei mai veche decât tine cu două generații
frustrare umană, nervi umani pe șira spinării, de-astea
m-am simțit trădat și înșelat, aș fi vrut să sparg
vitrinele tuturor magazinelor din lume deodată, aș fi vrut să sparg
toate ledurile care te-nconjurau, aș fi vrut
să arunc acid pe trupul tău perfect, proiectat
de cele mai fine lasere inventate vreodată, așa aș fi vrut
dar mi-era că nu mai sunt înțelese ieșirile astea și nu va rambursa nimeni
pornirile umane
o să descarc emoțiile toate pentru un poet, să facă borș cu ele, sunt autentice și rare
apoi o să mi te șterg din minte, să nu trebuiască
să trăiesc cu o așa frustrare umană
voi citi toate astea ca și cum nu mi s-au întâmplat niciodată,
ca o fotografie trucată cu o zeiță de silicon
cu bateria neîncărcată după singura vitrină curată
din acea iarnă dezumanizată

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment