Angela Baciu ne-a trimis un grupaj de poeme din volumul „Hotel Camberi”, apărut în 2017 la Editura Tracus Arte. Există, firește, și o notă biobibliografică. Iat-o:

Angela Baciu este poetă, prozatoare, publicistă, trainer. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Membră PEN CLUB România.

A publicat 19 cărţi, printre care:  Maci în noiembrie (1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinereţe cu o singură ieşire (2004), De mîine pînă mai ieri alaltăieri (2007), Mărturii dintre milenii (2012), Despre cum nu am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015),  mai drăguț decît dostoievski (2017) – carte scrisă împreună cu Nora Iuga,  Hotel Camberi (2017),  Charli. Rue Sainte – Catherine 34 (2017).

Spectacole:  mai drăguț decît dostoievski (2017, Editura Polirom) adaptare după poemul dramatic cu același nume, de Nora Iuga și Angela Baciu, ilustratii: Ion Barbu; dramatizare: Chris Simion-Mercurian, distribuție: Maia Morgenstern & Carla-Maria Teaha – în cadrul Festivalului Internațional de teatru Independent “Undercloud” 2018, București.

Selecție premii recente:

2014 – Titlul de „Poetă a Iașului”,  oferit de Primăria Iași.
2015 – a primit Premiu pentru Publicistică la Concursul de Creație Literară “Vasile Voiculescu” (Buzău).
2016 – Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Literatură „Lucian Blaga” (Sebeş‑Lancrăm)
2016, septembrie –  Premiul BALCANICA  pentru poezie românească la „Festivalul Poeţilor din Balcani”, ed. a X‑a, România‑Turcia.
2017 – a primit Premiul I la Concursul Național de Poezie “Lidia Vianu Translates” –  în urma căruia a fost publicat volumul de poezie “Charli. Rue Sainte-Catherine 34”, în ediție româno-engleză.
2018, noiembrie – Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași „Premiul pentru calitatea operei și activitatea scriitoricească”
2019, 18 mai – Titlul de „Poet al Capitalei Istorice a României oferit de Primăria Iași

scrisoare de la freud

ştii,
am primit o
scrisoare
de la freud,
îmi spunea să
nu mai fluier
după
pescăruşi.

să număr paşii
înapoi
până la mare.

şi să nu-i uit
pe scufundaţi.

crucile

la cimitirul din sulina
lumea se înghesuie
lume…
lumeeeeee…
nu e sărbătoare
se dă de pomană

cine a murit
cine ştie

mortul de la groapă
nu se mai întoarce
un pachet cu pui şi pilaf
uite şi sarmale în foi
de viţă

a-nceput să plouă
de varză n-aveţi?!

crucile-s acolo
puse anapoda
păi ce
când mori
stai la rând?

am primit şi eu
doi covrigi
cu lumânarea aprinsă,
la grămadă
nu-s cu mortu ăsta,
apuc să zic
nu contează
viii cu viii, morţii cu morţii
se aude vocea piţigăiată din spatele meu

ni se strigă
să înaintăm

max şi solange

din camera lui
de la sanatoriul din berk-sur-mer,
m. blecher priveşte
marea.

alături solange
carne fierbinte,

degetele lui îngheţate.
corp inert.

din camera
de la marginea sulinei
privesc marea.

farul vechi şi
bătrânul doctor
cu piciorul
de lemn.

te-am iubit, ghizela

nu mai vreau lapte.
nu mai vreau mărul tău.

dă-mi drumul la uşă,
ghizela rosenberg.

te-am văzut în spatele perdelei
croşetată de
bunica ta.

ai intrat pe uşa din dos.
la fereastra aia
bătrânul
cu chelie
şi-a aprins o ţigară.

e târziu! a spus
nu mai pot continua.

pisicile

e patru fără un sfert.

pisicile negre se-adună
pe terasa
cu lavandă.

opreşte odată apa aia,
n-o auzi?

se întinde
pe patul din odaia
întunecată.
e unul acolo pitit
după uşă.

în casa weber

se trezeşte din somn.

cât să fie ceasul
întunericul nu se dă deoparte

încăpăţânat
la etajul I al casei weber,
a uitat că-i lipseşte
un picior,
aşteaptă femeia.

numără valurile.

(din volumul „Hotel Camberi”, Editura Tracus Arte, 2017 de Angela BACIU)

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment