Johan Klein mi-a trimis, înainte de toate, „un fel de CV, pe scurt”. Iată-l:
„despre mine:
port conversații cu mine în somn
și mă trezesc contrazis”
Johan Klein (n. 7 mai 1994, Jud. Hunedoara):
A publicat în revistele literare: New York Magazin (cultural), Sintagme literare, Tribuna, Ateneu, Revista Nouă, URMUZ, Vatra, Familia.
În 2016, prezent într-o antologie de versuri, într-un proiect susținut de platforma culturală TiMAF, alături de câteva persoane, parte din Uniunea Scriitorilor.
În 2017, o parte din textele mele au apărut la Galeria de Artă „Nicolae Tonitza” din Iași, în cadrul unui proiect vernisaj-poezie.
Poemele de mai jos fac parte din volumul de debut „Dincolo de ceilalți Tu” (Editura Charmides, 2019).
mă chemi şi parcă propriul ritm îmbracă mai multe
ritmuri (şi
momentul-moment devine momentul stagnare – sau
despre momentul
în care spaţiul devine mai nuanţat decât timpul sau
despre vânătorul
de imagini care devine vânat) și rămân prins în mine
ca într-un târziu
inundat de scăderi sufletești și rămân prins în mine
ca într-un hău
circular și rămân prins în propria-ţi percepţie zonă în
care timp de zece
îndoieli trăsnește random incomoditatea. acolo unde
mă chemi o nouă
apropiere chemi de fapt mai nou însă fiecare
apropiere ucide
cum ce a fost la început poetul adică dumnezeu abia
apoi cuvântul
fraţilor ce e așa de complicat. dar întrebări mai sunt
așadar
cum se face că picăm așa des examenul numit fericire
la ce se gândește papa când nu la lucruri sfinte. ce era
în privirea lui gavrilo princip cu adevărat la sarajevo
dar dincolo de aceasta. câte gânduri murdare pompea-
ză într-o conștiinţă curată. de ce atâta grijă la adminis-
traţie și cu plata facturilor a chiriei și nu atâta
prudenţă
cu cei din jur. de ce uneori oamenii se îndepărtează
de tine cu cât te apropii mai mult de ei. nu s-a înţeles
faptul că cercetările se opresc acolo unde încep senti-
mentele acolo unde emoţia topește materia deci
impli-
cit individul. dacă noţiunea de familie va înseamna și
statul în umbra mediilor reci digitale. dacă omu-
digital se va fi ridicând deasupra omului-om. câţi
dintre
noi mai cred în libertatea de mișcare. cum ar arăta o
ţară dacă peste trei sfert din populaţie ar avea ca pre-
misă abaterea de la monotonie și sloganul think
outside
the box. de ce nu devine imperfecţiunea ghidul nostru
cel mai de preţ. de ce toarce ca o neagră pisică în beznă
stresul incertitudinea disperarea prin atâta lume. de ce
transportăm promisiuni și emoţii mereu altădată sau
mâine și niciodată acum. de fapt ce atâtea întrebări
ce atâta bătaie de cap
Foto main credit: Andrei Gazsi, de aici: http://bit.ly/36WQZz6
