Roberto Bolaño s-a născut pe 28 aprilie 1953 în Santiago de Chile și s-a stins pe 15 iulie 2003 în Barcelona, Spania. Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în localitatea Los Angeles (nu celebra metropolă americană) din provincia chiliană Bio Bio. Suferea de dislexie și, fiind un copil „slăbănog, miop și cam tocilar” (așa cum s-a caracterizat el însuși la maturitate) a fost de multe ori agresat la școală, lucru care îl făcea să se simtă dat la o parte. La doar zece ani a avut prima lui slujbă: vânzător de bilete pe ruta Quilpue – Valparaiso.

La 18 ani s-a mutat cu familia în Mexico City. A abandonat școala, s-a angajat ca jurnalist și a devenit susținător activ al politicii de stânga. În 1973 s-a întors în Chile pentru a ajuta la „construirea revoluției” alături de guvernul social-democrat al lui Salvador Allende. După lovitura de stat militară a lui Augusto Pinochet, Bolano a fost arestat sub acuzația de terorism. A petrecut opt zile în închisoare și a fost salvat de doi gardieni, foști colegi de clasă de-ai lui Bolano.

În 1974 s-a întors în Mexic și a început să ducă o viață boemă, fiind considerat „copilul teribil al literaturii”. În 1975 a devenit membru fondator al curentului literar (minor) denumit „infrarealism”. În 1977 s-a mutat în Spania, stabilindu-se pe coasta mediteraneeană, în apropiere de Barcelona, în Costa Brava. Ca să se întrețină, a prestat tot felul de munci derizorii, cum ar fi spălător de vase sau gunoier. Muncea ziua și scria noaptea. Începând cu anul 1981 a locuit în orășelul Blanes, situat pe coasta catalană.           

Starea lui de sănătate s-a deteriorat constant de-a lungul timpului. S-a aflat pe o listă de așteptare pentru un transplant de ficat în timp ce lucra la capodopera sa, 2666. Era al treilea pe această listă când s-a stins din viață. Cu șase săptămâni înainte de moarte, colegii de breaslă, romancierii latino-americani, l-au considerat în cadrul unei conferințe internaționale una dintre cele mai importante figuri ale generației sale. (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Roberto_Bola%C3%B1o)

Dintre scrierile lui Roberto Bolano sunt de amintit romanele Detectivii sălbatici, 2666, Literatura nazistă în America și Al treilea Reich, toate apărute în limba română la Editura Univers (o primă ediție în română a romanului Detectivii sălbatici a apărut în 2013 la Editura Leda – Grupul Editorial Corint). Tot la Editura Leda au mai apărut volumele Convorbiri telefonice (2011) și Anvers (2011). Editura Curtea Veche i-a publicat O stea îndepărtată (2008), Târfe asasine (2009) și Nocturnă în Chile (2008). La Editura Univers i-au mai apărut O povestioară lumpen (2017), Amuleta (2016) și volumele de poezie Trei (2017) și Câinii romantici (2017), ambele în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari. Poemul de mai jos este extras din volumul Câinii romantici.

Lângă promontoriu

În hoteluri ce păreau organisme vii.
În hoteluri ca interiorul unui câine de laborator.
Scufundate în cenușă.
Un tip, pe jumătate dezbrăcat, punea la nesfârșit aceeași
                        piesă.
Și o femeie, holograma unei femei, ieșea pe balcon
ca să contemple coșmarurile sau așchiile.
Nimeni nu înțelegea nimic.
Nimic nu mergea cum trebuie: sunetul, perceperea imaginii.
Coșmaruri sau așchii înfipte în cer
la nouă seara.
În hoteluri ce păreau organisme vii din filme de groază.
Ca atunci când cineva visează că omoară un om
care nu mai moare odată.
Sau ca un alt vis: cel cu tipul care scapă de un atac
sau de un viol și îl lovește pe atacator
până îl pune la pământ și apoi continuă să-l lovească
și o voce (dar ce voce?) îl întreabă pe atacator cum se
                        numește
și atacatorul spune numele tău,
iar tu nu-l mai lovești și zici că nu se poate, ăsta e numele meu,
și vocea (vocile) zic că e o întâmplare,
dar tu, în adâncul tău, niciodată n-ai crezut în întâmplare.
Și zici: probabil că suntem rude, tu ești fiul
unuia dintre unchii mei sau dintre verii mei.
Însă când îl ridici și te uiți la el, atât de slab, atât de fragil,
îți dai seama că și povestea asta e tot o minciună.
Tu ești atacatorul, violatorul, golanul inept
care umblă pe străzile inutile ale visului.
Și atunci te întorci la hotelurile-coleoptere, la
                        hotelurile-păianjen,
ca să citești poezie lângă promontoriu.

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.