Dan Iancu, o autobiografie: „M-am născut pe 3 noiembrie 1956 în cartierul Floreasca. Am fost coleg la Olimpiada de Limba și Literatura Română cu Mircea Cărtărescu. El a câștigat, eu am băut bere. Am făcut Facultatea de Matematică a Universității din București. Am locuit, cu diverse femei, pe trei continente și m-am întors acasă. Singur.

 Am debutat în volum la Editura Cartea Românească în 1997 cu „Despre înțeles”. Au urmat „bostonmylove” (Eminescu, 2002), „o piatră de spus” (Vinea, 2004), „Discursuri” (LiterNet, 2008), „tata doar fotografii” (agol, 2009),  „Noi, o jumătate de zeu” (agol, 2011), „Despre Înţeles” (modificată pe alocuri, agol, 2012), „poemul orașului tîrziu” (agol, 2017), „aspecte inedite din viața lui” (agol, 2017) și „Ospătăria lu’ Iancu” (Curaj Înainte, 2019).”

„Frica mea are legătură cu publicul. Nu mă simt confortabil când citesc altora. Cu cât sunt mai mulți, cu atât e mai grav. Dacă aplaudă îmi vine să intru-n pământ de rușine. Sunt un timid și ca orice timid respectabil sar la bătaie dacă-s beat. În altă ordine de idei, o carte pe care o scot e o carte de care mă îndepărtez. O fac pentru a scrie alta.” Dan Iancu

Poemele sunt preluate din cel mai recent volum semnat de Dan Iancu, „rime de-ngânat la masă”, apărut la Editura Agol.

Pentru orice întrebări legate de volumul de poezie și alte modalități de a-l cumpăra îl puteți contacta pe Dan Iancu la adresa de e-mail [email protected].

 ***
amorul coardei prinsă-n fapt
stâlcind în gură paișpe versuri
ce se sleiesc ușor pe dresuri
dă gust cărnosului amant

amor de gloab-aproape moartă
ce osu-i alb sub ham proptea
băltind în blid de peruzea
o ploaie-n toamna asta acră

amor
amor de strepezire
cu țâfna-i de pe lume dus
era cândva o strălucire
în ochii smălțuiți de-ascuns

amor cam mort
că-n aste vine
nu-i mai nimic

nu se cuvine

***
la bulivar’
birjar
s-adulmecăm
o crâncenă amiază vivandieră
c-o muscă adezivă-n butonieră
costumul de la mort să-l defilăm

am roiuri d’adjective de pripas
înflegmuite (așadar) sub limbă
cum curu-ți de cocotă
falduri plimbă
stropșite doar de-un chip pe canafas

visa-vor dar
că mă vor duce ei
(hlizindu-se din plombele de minte)
spre-a scotoci în hoituri
miez de dinte
m-oi răsuci-nspre smârcul ce mi-l vrei

sub rădăcini voi crește
bunăoară
să-ți fiu doar gaz metan
iubită țară

***
din somnul somn
pre sine se coboară
din tabla ruginită de pe cas’
ne forfecam augusta mea tiară
cât ne uitam în noi
luând un compas
de măsurat fierbintea noastra ceară
la vremi de supt borcane de pripas
și-ți așezam pe-a țâțelor vioară
arcușul meu
și-o strună din ceapraz
de pus pe rană când ne vine lenea
de-a ne privi
și doar cotrobăim
în umed-cald și viermuind-aroma
iar în săruturi moi ne lâncezim

întinsa mea
mă voi stropi pre tine
ca amintirea ploii care vine

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.