Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club. A publicat volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Opinii despre durere (1980),  Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piața cerului (1986), Dactilografa de noapte  (1996, 2010), Spitalul manechinelor (1998, 2010), Autobuzul cu cocoșați (2001, 2010),  Petrecere la Montrouge (2012), Cîinele ud e o salcie (2013), ascultă cum plîng parantezele  (2016).

Volumele sale de proză și poezie au fost traduse în mai multe limbi. A tradus peste 30 de titluri din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc., dar și cărți pentru copii.

În anul 2007 a primit Premiul „Friedrich-Gundolf”, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, Darmstadt. La recomandarea președintelui Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, în anul 2015 este decorată cu ordinul „Crucea de merit” în grad de cavaler. În anul 2017, președintele României, Klaus Iohannis, i-a conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor.

La Editura Polirom a publicat romanele Sexagenara și tînărul (2004, 2012), Săpunul lui Leopold Bloom (2007), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Harald și luna verde (2014, 2016) și Lebăda cu două intrări (2016, 2017), Hipodrom (2020).

Textele de mai jos sunt preluate din volumul „Piața cerului. Jurnal de bucătărie”, apărut pentru prima oară în 1986 și reeditat la Casa de Editură Max Blecher în 2012.

„Fără îndoială, Jurnalul de bucătărie al Norei Iuga ni se relevă astăzi ca una dintre cărțile supraviețuitoare ale epocii în care a fost scris.” Claudiu Komartin

***
uneori din lipsă de întâmplări
cerul e alb

după ce strângi fața de masă
după ce fereastra de vizavi
te lasă în pace
îți recitești ultimele versuri
aștepți cu degetul pe o virgulă
închizi ochii
parcă îți tragi pe minte o scufă de lână

acum se apropie gândul parașutistului
care s-a prăbușit ieri
„infinitul e un fel de a vedea al morților”
spunea cineva și iată observatorii
în sala de disecție rănile încep să verse
trupul se îmbracă într-o placentă de sânge
un făt uriaș
își bombează amenințător liniștea

***
mi-e frică de această ușă gotică
de-aceste tuburi de orgă de-aceste vitralii
ca înaintea păcatului mă pregătesc de somn
departe în urmă rămâne un turn
în care fumegă creierul meu
înaintez mă desprind
degetele mele mici încovoiate lipite
ce desen vor lăsa în acest mulaj de var proaspăt?
mă gândesc la impresia acelor specialiști
(ochiul expert care-ți atestă durata)
o talpă sfioasă ca o gravură abstractă
avansați vă rog
faceți loc
cine urmează
din ce în ce mai des
din ce în ce mai categoric
ușa gotică se așează în fața mea
ca înaintea păcatului mă pregătesc de somn
ca înaintea păcatului cu tulburare și scârbă

***
când va reveni la isadora
cu tălpile albastre
cu gâtul ei ca o mănușă
din care mâna a plecat
și băiatul meu o va iubi așa
cum iubești apa ce curge
pe geamurile bucătăriilor
cum iubești un pește scos din undiță
și aruncat din nou în mare
am să fiu umflată și leneșă
ca o dropie
și-am să-mi clocesc ouăle
pe o plajă australă
până când voi auzi zurgălăii unei sănii
și neamintindu-mi nimic
voi spune că presimt
 

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.