Alexandru Higyed (n. 1997, Șiria, Arad). A absolvit Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, secțiunea Limbi și Literaturi, Română-Engleză, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Urmează cursurile masterale de Studii Americane din cadrul aceleiași facultăți. În același timp, e librar la librăria La Două Bufnițe.

A publicat poeme în revista OrizontActualitatea literară și Revista Monitorul de Poezie, dar și pe platformele on-line O mie de semneNoise PoetryCenaclub și Poetic Stand, și antologia Statuile se scurg pe iarbă a Cenaclului „Pavel Dan” Timișoara.

A debutat editorial cu volumul Nimic personal, Casa de Pariuri Literare, 2021.

A primit Bursa de debut în jurnalism cultural, poezie sau eseu „Simona Croitoriu” din cadrul proiectului TMcult – Școala de Critică și Jurnalism Cultural, organizat la Timișoara de către Asociația Culturală Contrasens. În 2019 și 2020 a coordonat secțiunea de literatură de la StudentFest Timișoara, iar din 2019 este membru al Asociației Culturale Contrasens.

(Foto main: Claudia Bucsai)

mirelei
toate astea se potrivesc așa de bine încât doar presupun că n-o să am nevoie
să împachetez cu brutalitate și să mă pierd în melancolii prefabricate
pentru că așa suntem noi duri la plecare
și încet moleșiți pierduți în interesul nostru pentru excesele de superioritate
când avem puterea ne dorim afectare când avem puterea
ne dorim să fim triști atunci când vrem schimbare

acum în fața restaurantului nostru unde aerul e mai puțin perimat și
unde spuneai că peste drum la cinema victoria s-au întâlnit ai tăi
când timișoara era mai liniștită când era deschisă patiseria și tramvaiele
ajungeau la destinație cu precizia unui revoluționar
pitit și el în nerușinata învioare de după ‘89
acum în fața restaurantului nostru preferat unde aerul orașului mă-nfioară și
răzbate-n inima mea lovită ca de un val imens de căldură în talpa piciorului
aștept toți anii ce urmează în care tu o să vorbești necontenit în uber
și eu o să mă rușinez

***
am luat la cunoștință faptul că într-o zi mi se vor înfăptui lucruri nedorite și neașteptate
așa îmi va merge toată viața datorită unor întâmplări care îmi erau mereu în afara cotrolului
și media care încă îmi găurește mintea mă va lăsa praf și cu toate știrile pe care le  regurgitez
ca pe-o masă de crăciun cu toate certurile pe care le aud  în diminețile de dinante de anu nou
de dinainte de fiecare an nou să-mi fie de bine cu nepricepere și probleme sociale căci nu
vorbesc atât de mult pe cât mi-aș dori și dacă fiecare și-ar găsi locul în coliba asta atunci
n-am mai simți acea senzație pe care o ai în stomac după prima mișcare a trenului și semnalul că
în sfârșit avansezi dar

am luat totuși la cunoștință faptul că într-o zi problemele sociale nu vor mai constitui o problemă
de fast sharing și vor rămâne toate în interior și ne vor dezintegra precum luna apune și
așteaptă să ne privească cum și noi o privim visători și cu ură și cu nepricepere căci
aici suntem noi aici suntem noi și în fiecare zi un moment de răgaz ne ajută să
gestionăm absența, greutatea materiei și amalgamul de personalitate pe care produsele bio
își doresc atât de abitir să ni-l ofere

11.
în memoria colectivă care cultivă intriga dezmățată rizomatic a unui imediat după imediat și așteaptă
privilegiul unui individ calm și antipatic ce calcă trecerea
în timp ce în fundal răsună salvarea și nu se apropie
nimic din părți și insula e goală și goală e și strada
și goi am fost și noi cândva dacă-ți mai amintești
paturile și dezordinea perfuziile și zilele numărate
și când mă întrebai dacă nu cumva
dumnezeu n-are nimic mai bun de făcut
decât să medieze conflictele în trafic în ziua aia
în era noului tu lə mɔ̃d și a vorbitului în conglomerații fonetice
deratizării și consensului dezabaprobator

aștept să monetizeze așteptarea și atunci n-am să mai stau pe culoar
privind oameni în halate și fețe îngrijorate care te așteaptă clasic cenzurat contemporan
fără vlagă și fără comprese pe răni sau oriunde altundeva că nu-ți priesc nici conversațiile
despre război conversațiile despre tine și situația curentă
conversațiile în general și oamenii care încearcă
să-ți răspundă afirmativ când creierul tău urcă-n luntrea ce-ți separă mintea de nebunie

8.
nu mai e mult și deja ne-o luăm în cap se-nserează și lumea o să-nceapă să se-ntrebe ce-i cu ăștia
suntem prinși și plecați de-acasă de ceva vreme le zicem noi fără ezitare sau exegeze comunitare
ne vedem mâine tot aici unde răgazul n-are să-nceteze și soarele n-are să răsară căci ne trezim
cu noaptea și poliția-n cap și asta să fi fost sigura grijă de care-om avea parte vreodată

anchetatorii susțin că în perioadele noiembrie ianuare mai cinci inculpați au fost sprijiniți
în valorificarea rapidă și integrală a produselor fără a cunoaște proveniența acestora ignoranța
și înduioșarea au adus la înfăptuirea acestor situații dramatice care până în ziua de azi nu au
cunoscut consecințe și care până în ziua de azi s-au distanțat complet de realitate și au distrus
vieți pe care fără acest travaliu prin care trecem zi de zi și care e integrat în normele de verificare
și evaluare din art 134:

sunt considerate abateri tehnice minore acele omisiuni din propunerea tehnică care pot fi corectate într-un mod care nu conduce la depunerea unei noi oferte copiii sunt dispuși să lase grijile și nevoile în favoarea unui trai decent și considerabil mai provocator

nu mai e mult și deja ne-apropiem de sfârșit de sacii de gunoi aruncați aiurea prin fața blocurilor
și mizeria care nu-ncetează să se-ascundă în craniile noastre încă ne-încercate și-n coapsele
noastre încă măsurabile și care n-au mai cunoscut căldura unei perechi de pantaloni

5.
încâlcit însă calculabil demersul cu care îmi petrec timpul liber minutele se scurg
cu zvâc și tensiune iar în rest lumea scârțâie pierd jumătate din zi în pat și calculez
potențialul zilei de mâine de a-mi aduce o nouă însușire pozitivă eu cum de altfel
se știa de foarte mult timp sunt mereu pregătit când nu e nimic toxic în jur și panotez
gândurile în așa fel încât să fie în totalitate transparente nu sunt eu cel mai strălucit
dar sunt mereu cel mai calculabil și prevăzător mâine știu exact ce voi mânca mâine
știu exact câte kilograme voi lua în plus mâine știu exact cât de tare o să lovesc sacul
mâine voi rămâne în patul ăsta care scârțâie și găselnița zilei va fi de fapt sursa stărilor
de bine și sursa de care o să mă țin șocat toată săptămâna
cum altora le e bine aici eu mă mulțumesc doar să stau buimăcit și dezinteresat

prind zdravăn de un centru de greutate și zdravăn cobor înspre sufragerie unde
tv-ul e pornit și esca ne dă ultimele update-uri de la șapte poveste de groază în
județul bacău trei huligani au bătut crunt un bărbat și l-au lăsat în mijocul drumului
unde a fost călcat de un camion
și zdravăn strâng telecomanda și aștept să ia capăt
tot circul ăsta și caut ceva ce să mă intereseze să fiu distras nu distrus să fie ceva zdravăn
care să-mi mute picioarele să le strângă să mă cocoloșească ca-ntr-un scenariu bdsm
dar fără sex și fără respect pentru victimă și extazul să mă ducă într-o stare de tranzit și refuz
să traversez ca-n cap să am doar lachei și groază și extazul mă lasă-ntr-o stare de tranzit și refuz
orice deschidere pentru fiecare om asupra oricărui om exercită un exercițiu de înțelegere eu
mă prefac neînțeles și mă-mbrac în uniforma de lucru ies fără vreun resentiment din casă
și mă prefac în cea mai minusculă echidnă în poziție de atac life-sized și calculabil

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.