Anda-Cristina Vahnovan s-a născut în Chișinău și este fiica scriitorului Simion Ghimpu și a interpretei de muzică populară Veta Ghimpu-Munteanu.

A debutat în 2017 în Literatură și Artă, unde a publicat primele versuri. Este fostă jurnalistă, absolventă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A locuit peste 20 de ani în Cluj, absolvind și doctoratul la aceeași universitate, Facultatea de Sociologie.

Scrie pe blogul ei www.ganduridespletite.com și trăiește la Londra.

Cafeaua de după

au obosit sirenele în orașul cu autobuze roșii
tot mai golite autostrăzile le ușurează graba.
avertismentul dat de primarul Londrei Sadiq 
nu mai aduce nici o noutate
dar nici panică, deja
„situația în oraș a scăpat de sub control”
„la un crematoriu din Hillingdon se pregătește o morgă temporară”
„peste 1500 de morți înregistrați în 24 de ore”
primesc un mesaj de la o prietenă
„am Covid”, zice, „ai grijă”
ne văzusem câteva zile în urmă la o plimbare.
pe grupul de whatsApp al clasei tot mai des e anunțat
decesul cuiva apropiat
din ce în ce mai multe apeluri să ne rugăm pentru cutare, sau cutare
care a primit un nume nou
i-a fost schimbat pe ultima sută de viață
în încercarea de a păcăli moartea
pe lista căreia speră să nu-l mai găsească pe suferind –
un vechi obicei evreiesc.
contra-cronometru a devenit fiecare dintre zile
începem să ne obișnuim și cu asta
„azi dimineață la 6.00 a plecat la îngeri unchiul Alexei”
îmi scrie mama pe messenger
merg la bucătărie
îmi fac o cafea
alt gust are
cafeaua de după moarte

Fericirea în franciză

aceleași ace leneșe de ceasornic
târând obosite timpul
pleoapele de plumb magnetizate
ce se vor doar lipite.
trup greoi ce taie aerul în două
inutil
respiră metri cubi de aer
consum contorizat
afișat lunar la avizier
și teama că toate astea nu mai au un final.
acele zile care nu mai au un sfârșit
oarecare
diminețile care întârzie să vină
odată.
mai rău decât moartea
chinul
că nu vine la adresa indicată
cu post codul greșit
să nu afle nimeni că este așteptată.
și ce o fi după?
dacă o mai fi
în surogatul eșuat al vieții
nimic nu se mai grăbește
să se întâmple.
somn adânc
doar în el încă mai visezi
fericirea în franciză.

Fără

tăcerea abruptă
spune mai multe decât scuza formulată ireproșabil
intuiția nu sare peste rânduri
nu caută printre
norocul – arma naivilor
ce se aruncă în larg neștiind adâncimea apei
colacul de salvare 
ce îi scoate la mal.
iluzia izbândei seduce
deznodâmântul poate fi și în coadă de pește
cuvintele se vor contorsiona sub presiuni
promisiuni
vor suferi schimbări odată cu pierderile
adevărul își va subția importanța.
poate cea mai dreaptă cale e, totuși,
invizibilă pe hărți
fără indicatoare și călăuză
fără așteptări

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.