David Topală este din Dorohoi, județul Botoșani. Pentru reamintire – fiindcă David a mai publicat pe O Mie de Semne – iată și cele câteva date biografice trimise de el la un moment dat. Poate s-au mai modificat între timp, dar le reiau pentru a vă face o idee:

„Poezie am scris puțin cînd eram mic, cîștigând și cîteva concursuri regionale al căror nume nu’l mai știu (oricum nu trimisesem eu poeziile, ci profesoara de română). Apoi m’am oprit. Am reluat recent, acum 3-4 ani, cu cîteva luni înainte de a începe Facultatea de Litere, pe care am absolvit’o vara aceasta, acum fiind înscris la Masterul de Studii Literare.”

***
amintiți-vă prima oară cînd ați auzit
că sinele nu există

acu’ 200 ani
niciun european nu ar fi putut auzi asta
iar peste 200 de ani
oricine va folosi cuvinte precum “eu”
ori verbe & pronume la persoana întîi singular
va fi arestată & internată într-o instituție de maximă securitate

jumătate de față e umană
cearcăne riduri cicatrice arsuri

cealaltă e neagră

***

în DEX n-o să găsești cuvîntul “scopelnică”

scopelnica e veceul bețivului
toaleta e prea departe prea aglomerată prea expusă 
prea mainstream & prea establishment

scopelnica e o sticlă cu gîtul tăiat
un copac un parc o pădure un oraș
scopelnica a fost inventată de lupi & folosită de cîini
e covorul vechi & covorul nou cînd picioarele te lasă
sînt pereții vechi & strașnici pictați prost cu graffiti
e chiuveta & cada & parcela pe care le vei dezinfecta a doua zi

sînt BMW-urile din dristor
cînd ai băut la micul dejun
& nu mai ai nimic de pierdut pe lumea asta

scopelnica
e aia de care ți-e rușine dimineața
dar cu care în fiecare noapte te mîndrești

***

plus că nici eu nu mai am febeu

bun
scădea prea mult iq

plus că nu mai scade nici bateria
plus că nu e nimeni în orașul ăsta în care să am încredere
plus că degeaba la nuntă mi’am făcut nod la cravată dacă azi nu mai știu cum

jax teller, tommy shelby, joker
etc etc & etc
oricine nu urmează regulile
ajunge să trăiască după un set și mai strict de reguli

dumnezeu există, chiar dacă nu există
ochii sclipesc, chiar dacă’s închiși
realitatea e reală, chiar dacă nu e

păr ondulat îndreptat cu placa

***

dacă cioran trăia azi
avea doar cont de tik-tok
clipuri scurte voce fadă
un bach kitchos pe fundal
10 secunde nu mai mult
“degeaba te sinucizi că o faci prea tîrziu”
scrolatul alunecă uns
“vreau sa fiu canibal. nu ca să mănînc oamenii, ci ca să’i borăsc”
numai bach scîncind în spate
“știu că nimic nu există, dar nu pot să demonstrez”
iar a doua zi varianta updated
“știu că nimic nu există, iar pentru că știu, n’am de ce să mă obosesc s-o demonstrez”

10 secunde nu mai mult
scrolatul alunecă uns
bach virusat & difuz

***

unele cupluri vor să privească apusul împreună
altele vor doar să vadă primăriile arzînd

dacă’i suficient de zgomotoasă
explozia va găsi iregularități în mațele megalitului
de data asta ce mai vor să construiască pentru tine?
o navă spațială?
succes

Invalidul încă îmi strigă numele prin somn
chiar dacă nu mai locuiesc acolo
chiar dacă între timp au mai locuit vreo trei acolo
ca o isterică 
rugîndu-se la același invalid crucificat
chiar dacă el de mult a plecat
& a lăsat loc zeilor noi
chiar dacă pe el de mult l’au răpit
navele spațiale extraterestre
ea încă speră că el era căpitanul, nu prizonierul lor

_vigilence is the price of safety_
_david would you help me please_
_cel mai frumos cadou de ziua mea a fost muia în stuf_

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.