Svetlana Corobceanu ne-a spus următoarele lucruri despre ea: „Mă numesc Svetlana, sunt reporteră. Mulți ani am lucrat la Jurnal de Chișinău, iar acum la Jurnal.md. Am scris și câteva cărți de versuri, printre care „Rozariu” 2014, Ed. Arc și „Ascuns în lumină”, 2018, Ed Arc (pentru care am primit și premiul pentru poezie al USM). Am publicat versuri în Contrafort și Vatra.”
timp
în ziua în care rămâne unchiul ion în urmă
afară plouă
în ziua în care rămâne tata în urmă
e iarnă, frig
cad primii fulgi
bunica rămâne în urmă
în mijlocul unei zile de vară
învăluită în mănunchiuri de raze moi, strălucitoare
zile ca niște vagoane luminate în interior
cu umbra celor dragi la geam
rămase în urmă
caut cu
neliniște
spre ființele
alături de care îmi continui calea
măsor, cântăresc, am grijă,
cu timpul
e ca în cosmos
cel mai greu
e să rămâi legat
ziua ta de ziua lui –
două nave,
la cea mai mică defecțiune
să ieși în spațiu deschis
să înlături eroarea
să conectezi fir la fir
să reaprinzi lumina
să intensifici culorile
să dărui speranță
cu cât mai trainică este dragostea care ne leagă cu atât suntem mai rezistenți
cu dragoste
am grijă:
măsor ziua cu
„bună ziua”
în receptor aud bună ziua
pe drum:
bună ziua
spargem liniștea
în timp
cel mai greu de suportat este singurătatea si vidul
zilnic destram
frica pierderii de ceilalți
într-o zi
de vară ori de toamnă
înghițiți de gura hăului
cu lumina în interior pe cale
de a se stinge
cu pomii din jur
pe cale de a fi înghițiți de întuneric
în zi să se facă
noaptea
cu timpul e ca în cosmos
deconectată ziua
de jur împrejur
răsar până atunci
nemaivăzute
stelele
cu o nouă cale
poate un vechi început