Dan Dediu (n. 1986) scrie, umblă, descoperă, consumă. După toate semnalmentele, este o combinație între Dean Moriarty și Mark Renton provenind din Bârlad. A debutat editorial în 2017 la Casa de Editură Max Blecher cu volumul „4,5 litri de sânge, miliardar”, din care am și preluat poemul săptămânii.
„Skill-ul de a mixa ezotericul și referințele mistice cu violența din ringul de box și cu scenariile porno, amalgamarea totală în lumina drogurilor au un singur scop: crearea, din contradicțiile milenialilor suprasaturați și supraturați, a unui nou onirism. Un Minority Report conceput de tine pentru tine. Un trip identitar într-o lume confuză, în care orice trăsătură se poate grefa pe orice trăsătură.”Andrei Dósa
„Un debut deloc convențional: prin antamarea unui proiect identitar, Dediu ajunge, spre final, să interogheze înseși rațiunile artei poetice. Vulgar și seducător, profan, dar misterios, anti-eroul acestei cărți pare desprins din stirpea unui Berryman ori Seidel. O carte punk despre «supunere și devorare» în care misticismul incurabil ia locul violenței macho în câteva dintre cele mai porno momente ale industriei lirice contemporane.” Alex Ciorogar
Imago
am căscat
cu gândul la orașe mari
toreadori împătimiți de lupte carteziene
când animalele nu mai respiră
cocoțați pe gardurile arenei
înfruntând taifunurile dragostei
și ale hazardului
exersând liniștea în fața cerului
cu spectacolul drogurilor
din ghetouri europene –
care noaptea lovesc în tobe ca Lars Ulrich
iar dimineața vin silențios prin uși secrete
cu datorii fictive
trântind eroi la pat validând dezordinea nebuniei
dincolo de geamul ușor aburit
e un copac care n-a mai înflorit de ani
sâmbăta îmi spune povești și poante pe care nu le ascult
dincolo de copac
sunt străzile cu pântecele lor fierbinți și malformate
dincolo de străzi
îmi plimb gândurile porno violente
ca pe un câine stigmatizat și al naibii de curios
mă pot juca bogat aristocrat plictisit
aruncând un frisbee portocaliu
femeia îmi toarnă miere de salcâm în cap
când vreau să țip
încep să râd
„cineva o să te observe până la urmă”
despre ce să scrii ce e cu adevărat acolo
geometric nano visceral
de exemplu, ce văd acum: un cerc proiectat pe un ecran
căutând atingerea altui cerc
care se transformă în urletul rotund al unui copil din savană
roți care se fragmentează în multiple linii
linii care la rândul lor se fragmentează în linii mult mai mici
care devin purici coborând inocenți spre o prăpastie
în șir indian
într-un film musical amuzant
dar dincolo de asta
sigur vreau să spun cu totul altceva
Foto Dan Dediu, de aici: https://www.facebook.com/photo/?fbid=2980347295553612&set=pob.100007351112760
