Lia Faur este născută la Săvârșin, județul Arad. A absolvit Facultatea de Litere și Arte din Sibiu. Este doctor în filologie cu lucrarea Avatarurile feminității în opera lui Camil Petrescu.
În prezent predă limba, cultura și civilizația română la Universitatea Tunis El Manar, Institutul de limbi moderne „Habib Bourguiba”, printr-un protocol semnat cu Institutul Limbii Române din București.

A publicat mai multe volume de poezie, volumul de debut fiind Exercițiu de striptease (Mirador, 2002), iar cel mai recent, Piele de împrumut (Brumar, reed., 2018). A coordonat volumul de articole Cum citesc bărbații cărțile femeilor (Lia Faur, Șerban Axinte, Polirom, 2016).

Organizează anual festivalul SAD la Arad, în memoria poetului Ștefan Aug. Doinaș.

Poemul de mai jos și nota biografică sunt preluate din cel mai recent volum al autoarei, Piele pe piele, apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare.

rămășițele zilei

am așteptat să trecem de ziua națională să-ți scriu
armata s-a retras în culcușul ei și pe străzi au rămas doar
cei fără de casă cei fără armată cei vii
traficul s-a stabilizat pe trecerea de pietoni
nimeni nu mai merge pe vârfuri
nimeni nu-și amintește vorbitul în șoaptă
numai noi doi ne spunem bancuri interzise

libertatea nu înseamnă pace
libertatea nu e pacea strânsă într-un porumbel alb

doar pe tine te cred
când vorbesc despre libertate
camarad inocent cu o gaură delicată cât vârful de la țigară
deasupra arcadei drepte
tânăr ucis într-o catedrală sfințită cu creierul tău

armata nu mai e cu noi
armata ți-a trimis un șapte șaișdoi

libertatea a durat jumătate de oră
un timp record contramoarte drapel găurit
cu îndemânarea unui școlar subțirel cu părul cârlionțat
libertatea în libertate e țintă pentru lunetiști

prăbușirea poate fi dezlănțuită de frumusețe
în spatele unui steag găurit nu ești niciodată învins

o de-ai ști câtă energie se propovăduiește pe străzi
am găsit rezolvare la toate
dacă te-ai fi născut acum
erai condamnat la fericire

tu dragul meu vii odată cu sărbătorile de Crăciun
începe bucuria luminițelor
cântecul în difuzoare
și amintirea gropii comune
loc de întâlnire între mamă tată și fiu

nouă gloanțe s-au tras nouă tineri până în douăzeci și patru au căzut
nouă congelatoare s-au pornit
un buldozer cu dinți adânci a săpat o groapă cât nouă
pentru camarazii de la căminul de nefamiliști
petrecere în nouă sicrie ieftine

promitem solemn să-i cinstim memoria eroului prea puțin cunoscut
tânărului care ne stă în coastă
și revine obsesiv în fiecare decembrie pe treptele catedralei
trupului prăbușit în brațele unei fete

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.