Ediția cu numărul 190, penultima din acest an, a Institutului Blecher, club de lectură coordonat de Claudiu Komartin, s-a desfășurat ca o extensie firească după cele cinci zile maraton ale Târgului Internațional Gaudeamus. În mod firesc, energiile au fost ușor diminuate după travaliul zilelor de târg – ultimele două au stat, ca de obicei – ca să împrumut un termen lansat de Cosmin Perța – sub semnul isteriei, așa că e de înțeles să mai fi fost printre noi și chipuri un pic blazate sau ceva mai mult obosite.
Asta nu a însemnat că prezența a fost diminuată, dimpotrivă. În ciuda orei un pic neobișnuite de începere, 20.00 – fiindcă unii dintre noi am venit direct de la târg – Tramvaiul 26 a fost la fel de animat ca întotdeauna. Am ajuns și eu, cu un pic de întârziere, după o lectură într-un Gaudeamus straniu, pe picior de plecare, și o plimbare de voie – de nevoie printr-un București înghețat. Ne-am încălzit însă rapid în Tramvaiul 26 cu un ceai cald și cu atmosfera premergătoare lecturilor.
Startul l-a dat ca de obicei Claudiu, cu discursul lui exact, aplicat și empatic în egală măsură. „Clubul de lectură Institutul Blecher a ajuns la ediția 190, la capătul unui târg de carte parcă mai aiuritor decât oricând. În seara asta invitații sunt Robert Gabriel Elekes și Ioan Șerbu, ambii din Brașov. Ei vin cu două cărți, care tocmai au apărut la Casa de Editură Max Blecher. Mi s-a părut potrivit ca, după lansările de la târg, despre care știm bine că sunt mereu în goană și într-o vânzoleală doborâtoare, să-i invităm ca să citească la Institutul Blecher.”
Primul invitat la „rampă” a fost Robert Gabriel Elekes. „Am lucrat foarte bine cu Claudiu. Mi-am dorit asta încă de la primul meu volum, când am trimis manuscrisul la concursul de debut de la editura Max Blecher. Am intrat pe shortlist de fiecare dată, fiindcă am trimis de două ori, dar n-am reușit să câștig, deși era o dorință de-a mea să public la această editură, pentru că mi se pare unul dintre cele mai coerente proiecte editoriale. Mă bucur că acum am reușit să fac asta” a spus Robert în discursul de dinaintea lecturii propriu-zise.
A fost o „citire” foarte faină, publicul a reacționat pozitiv la poezia ludic-ironică a lui Robert, a fost și un dialog prietenesc, la distanță, cu Andrei Dosa, ale cărui replici au venit, cum altfel, din zona barului, acolo unde s-a închegat, aș spune ca de obicei, grupul nonconformiștilor, al celor care evită să ia loc în „sufrageria” Tramvaiului 26 și preferă să stea „pe unde apucă”. Robert a citit, așadar, din volumul recent apărut la Casa de Editură Max Blecher, „o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine”.
Al doilea invitat al serii, Ioan Șerbu, a citit din „krav maga”, volum apărut tot recent la Casa de Editură Max Blecher, beneficiar al unei finanțări din partea Administrației Fondului Cultural Național. „Vreau să le mulțumesc lui Claudiu Komartin și lui Radu Nițescu, cel care mi-a făcut o corectură destul de meseriașă și mi-a și scris pe ultima copertă. Îi mulțumesc și lui Andrei Dosa, care de asemenea mi-a scris pe ultima copertă, dar și lui Octavian Perpelea, care a încercat să scrie pe ultima copertă, dar nu a avut timp” a spus Ioan Șerbu înainte de lectură, stârnind, firește, râsul celor din sală.
De altfel, cam toată lectura lui Ioan Șerbu a stârnit bună dispoziție, șarjele lui (auto)ironice și ludic-inteligente scoțând din amorțeală publicul parcă anesteziat, așa cum spuneam, de oboseala de după Gaudeamus. La final Claudiu s-a declarat mulțumit de lecturi și a reamintit că ultima ediție a Institutului Blecher de anul acesta va avea loc duminica viitoare, de la ora 19.00, tot în Tramvaiul 26, când vor citi Rodica Draghincescu și Ioana Vintilă.
În mod deja tradițional, am făcut câțiva pași până la stația de troleibuz alături de poetul Valeriu Mircea Popa. După căldura, la propriu și la figurat, din Tramvaiul 26, frigul de pe Calea Moșilor ne-a făcut să ne cam zgâlțâie maxilarele, însă ne-am repliat energiile bucurându-ne de prima ninsoare adevărată din București din iarna asta și fiind de acord că, iată, fulgii ăștia de zăpadă, cu toată poezia lor de altădată, au venit la țanc pentru a încheia încă o seară reușită la Institutul Blecher.
gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/
