Nu știu cine este Andreea Spînu. Nici măcar de nume nu sunt sigur, fiindcă e preluat din adresa de e-mail și habar nu am dacă e Spinu sau Spînu. Oricum ar fi, poezia mi se pare mai mult decât promițătoare și provocatoare, de aceea am și ales să o public.

Andreea ne-a spus doar atât: „Mă întrebam dacă ați putea să aruncați un ochi pe aceste poezii.” Ei bine, le-am citit, iar rezultatul – cu mențiunea că fără diacritice ne-a fost destul de greu – este cel care se vede. Până ne vom cunoaște cu adevărat, să lăsăm deocamdată poezia să vorbească. De ce? Deoarece, cu nume sau fără, tot poezie bună se numește că e.

viol-et-

seara verde ne cuprinde

într-o mreajă de lumini canonice
țipătoare ca
roșul de pe

tricou’ lu aia

pe străzi târziu nu e

decât

asfalt și mult asfalt și niște
bețivi cu sticla de spirt în picior și
iar asfalt și niște fetițe amețite de
leneșul alcool și niște felinare și tipi cu haine rupte și maidanezi care cântă piesa lu puya și niște nonstop-uri cu lumini roșiatice tardive

ca cele de pe

tricou’ lu aia

dar seara se așază peste

ce n-au văzut fotonii

în deplasarea lor cu

viteza lor proprie

prin cosmosul galant

pe noi
ne cuprinde seara verde

un dor de casă fără amețeală
un nor cu fotoni bengoși
și scandaloase ploi
roșiatice de vară
sau de iarnă
s-au
sau
s
a
u
amestecat culori peste oameni

peste oameni

peste culori

și nu mai știi

care ce –

nu că

ai fi știut

vreodată

ceva

sec o undă

inventez cuvinte

și mă îmbăt deseori

visând că Eminescu

mă apuca

de subsuori

dimineața vine chinuitoare

în ciripit cianuric de păsări

e murdar tare în

cameră

o să deschid geamu’

poate cade sau

poate intră un porumbel

să-mi colinde casa

să care cu el vreo solie –

eu nu mă voi

mișca din pat – pt că alcoolu’

mi-a trecut dincolo de stomac

și de carne

și de gânduri

și m-a făcut

transparentă pt o milisecundă

tu stii ce-i aia

o

milisecunda?

am

iubit-o o

milisecundă și a plecat

porumbelu’ ăsta

nenorocit

caută-n sacoșa de

cumpărături pâine

m-am ridicat i-am dat

pâine și niste vin că

poate visează și el

a zis că pleacă

am zis OK

tinerel

că vei fi adolescent și ți

se vor umezi ochii

de la vântul unei fete

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că vei fi adolescent

și vei transpira marmură albă când

te vei uita la ea/ pe ea

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că vei ajunge la party-uri

doar ca să

dai shot-uri, doar ca să

ai tupeu să vorbești,

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că te vei mânji de pete/ traume/ alegeri/ cărți sau manele

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că n-o să te înțelegi cu nimeni/ pe nimeni/ în nimeni

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că va trebui să-ți construiești singur

nemuriri superioare din niște hârtii

predate de niște amărâți cu breton/

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că dragostea nu e iubire și că amorul

foarte des nu e decât ca iarba de pe șes

n
u

î
ț
i

spune nimeni, că dependența te va distruge

pt că ai net/ fast food/ netflix/ haine scumpe/ baruri/ cluburi/ liceu

pt că ai de toate

pt că ești prost

pt că uneori ai talent

n
u

î
ț
i

spune nimeni

ca vei fi adolescent

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.