Dorias Șerbănescu revine la rubrica „Poșta redacției” cu un nou grupaj de poeme. Fiind o prezență cu care bănuiesc că v-ați obișnuit, am să redau mai jos doar o mică parte din CV-ul pe care mi l-a trimis prima dată.

Dorias Șerbănescu s-a născut pe 11 septembrie 1974, locuiește în Mangalia și este cadru didactic. Publică în revistele: Timpul, radiometafora, literaturadeazi, Monitorul de poezie, Convorbiri Literare.

+

nu face prostia să-mi respecți curul
care e figura pictată
a unei virgine din sec xxi suferindă de obezitate.
nu face prostia să-mi respecți inima de tȃrfă.
devin o animăluță de companie cu mai multe capete prinse în zgardă.
când am blana tunsă în scări. când sunt cheală. învȃrtită de vȃnt rezist.
jur pe limba frunzei de floarea-soarelui.
nu dețin capacitatea de-a împrăștia dragostea
ca transplantul. cade cenușa incineraților.
mă mișc cum vreau cât vreau pe terenuri rubik nesoluționate.
coroanele se ridică deasupra mormintelor. frumusețe topită ori înghețată. pȃnă la pocnitul din degete.
gravidele bătrȃne și nemăritate într-un fel fericite își mângâie pȃntecul. în biserici.
minorele avortează sau nu cu sens. popii ar înfige cruci în argilă sau nisip umed/ă. în gȃturile prea pămȃntene. tȃnăra iraniană e o criminală. de ce? din autoapărare. a fost spânzurată în fața familiei violatorului. o păstrez în mine. păstrați-o și voi. pe muzica rap noi deschidem cartea anonimă. să
curgă spermă peste legile sclipicioase. cum se mai tăvălesc dependenții de aur și faimă!

1.+

îmi bag capul într-o rețetă demențială molotov: limeta, harms, gheață, alcool și cehov.

=pentru tine e și asta un fel de nutriție
sportivă să fii urmărită în zăpada tăcerii lor.

=limba suferinței –
un limax într-o capcană cu bere.

=în dragoste e ca și cum ne-am îmbăia într-o
saramură cu sare de himalaya și zăpadă.

=ochi de animale deasupra ochilor umani.

=când repeți de cel puțin 100 de ori – „sufletul meu”
și nu se aude
îți dai seama câte corpuri străine are sau nu are!

=agățată goală până la sânge de gardul site-ului îți
dau impresia că sunt îmbrăcată într-o armură hot?

2. asymptomatic

„te voi iubi pȃn’ la sfȃrșitul patului” de Daniel Banulescu.
să ne distanțăm unii de altii în sensul crucii.
cu mănuși și măști. nu-i nimic mai serios.
„oameni mici” de Radu Ștefănescu.
vieți servite cu echipament medical
sau fără. un ghemotoc de frunze crude
în suportul de hȃrtie igienică.
„industria liniștirii adulților” de Anastasia Gavrilovici.
magazine cu produse agroalimentare romȃnești
deschise de pandemie.
„pulsul nu poate fi minimalist” de Mariana Codruț.
inimi crescute de 19 ori cu drojdia virusului.
„subliniază-mă cu roșu’” de Irina Lazăr.
țări însȃngerate de coronavirus.
„iepurele de alabastru” – de Ofelia Prodan.
îți îmbraci spațiile dintre tine și ceilalți.
corpul. animalul de companie. fiecare obiect.
cu blană de angora. nu tunzi. nu te tunzi.
rămâi în casă. și la ouatul paștelui.
„Rațiune și Silicon” de Kady Nicol.
iubirea e o păpușă schizofrenică. are mȃinile și sȃngele surorii mele.

3.+

sunt o femeie fără sex.
fără fund. fără gură.
fără sȃni. trupul rămas
e inima ca o gaură.
în care tu intri și rămȃi.
nu ca un miel. ca un cȃine.

4. cerul din sângele unei treimi

e atât de laș încât își ascunde de n ori cheia camerei de la hotel. în poșeta ta. o plantezi orizontal. la suprafața solului. ca pe un termometru. o dărui publicului. ori de câte ori el face asta.
e atât de laș încât își epurează cu săruturi autocompătimire și vin roșu violența fizică și verbală.
e atât de laș încât vrea să faci parte dintr-o viață triangulară. 5 ziduri antifonice. din zăpadă ce se va scurge.
e atât de laș încât îți confundă salturile imperfecte. de lebadă. pe gheață. cu strigătele soției feline.

5. cap de furnică

mama învelește apartamentul în miros de tămȃie.
blocul se ridică pȃnă la cer. tur-retur. repetitiv.
burduf de acordeon. cartonat. injectat cu esență. pȃnă se sparge.
orizonturi de sol încărcat cu rădăcini lignificate și dulci.
evantai din lemn parfumat? dacă îi dai foc.
carte aruncată. deschisă. plesnită de vȃnt. pȃnă se rupe.
are brațele maculate de
fructele inimioară și florile albe deformate în timp.
Incizii în trunchi și crengi.
hârtie precum creponul. rășină scursă.
locatarii fug. nici ei nu știu unde.
zgomot prelungit în talpa unui monstru.
mama e mică. i se vede capul de furnică.
la fel sunt și eu. ne ascundem în nisipul și pietrișul
alegoric. fără gură. ea nu mai e regină.
dar nu regretă ca m-a născut.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.