Emanuel Iavorenciuc s-a născut pe data de 7 mai 1997, la Suceava. A terminat Colegiul Național „Mihai Eminescu” din orașul natal, este absolvent al Facultății de Istorie și Geografie din Suceava, licențiat în istorie cu tema „Ordinul Templier. Între mit și realitate istorică”.

Domeniile de cercetare sunt cele reprezentate de istoria mentalităților și de înțelegerea proceselor social-politice și identitare care au dus la conturarea stărilor actuale de lucruri. Un alt domeniu de interes este cel al studiilor iudaice. Este colaborator al revistei „Historia” și inițiatorul proiectului online „Istoria pe răzătoare”. 

A debutat în 2019, cu volumul de poezii „Insomnii transparente”. „Ordinul templierilor. Între istorie și legende” pornește de la lucrarea de licență a autorului. A recitat câteva dintre creațiile poetice la Maratonul de poezie online a festivalului „Ștefan Augustin Doinaș”, ediția a II-a. 

picnic

îți pictez claviculele
alunițele de pe trup
obsidianele prin care-mi trec acul până la stele
și cobor un univers pe gâtlejul tău în jos
am tripat galaxii care au apărut spontan
pe umerii tăi goi, ți-am simțit pulsul încheieturilor
acolo unde te țineam de fiecare dată
după un episod din friends

disproporționate corpuri cerești se așezau pe șolduri
netezind cu grijă locul dintre coapsele ude

te scurgi ușor
de parcă ar cădea în picături calea lactee
și ar trece din carul mic spre carul mare
de pe sirius și până pe marte
pe planeta roșie ne-am așeza
la un picnic planetar, șoptindu-ți sărutări pe glezne
spărgând fiecare cub de gheață pe care îl ascunzi
între buze

pe marte, ha ha! de-a v-ați ascunselea pe marte
nasa spunea că e doar o planetă fără viață
dar constat că nu te-au întâlnit

erotică

aș scrie un pseudo-tratat despre simetria dintre cele două coapse ale femeii
mă tem că n-aș putea digera fiecare literă în parte
x, y, z și să nu uităm de g. 
despre geometria sacră trasată peste circumferința boabelor aromate de cafea
stinse cu două – trei picături de chivas regal 
am amintit de gheață? nu, se pare că nu.
două cuburi de gheață pentru zona x 
apoi un unghi de 90° cu numele ei, schițat peste y-ul dintre picioarele femeii iubite
versul lui cummings și de z…z…z…Ah, ce i-aș săruta gleZnele!
cred că ele ilustrează forța literei z

am ajuns la finalul alfabetului și tot ce am învățat până acum
sunt doar patru litere, mari și late. recapitulez:

g – geometria sacră
x – circumferința boabelor de cafea, stropite cu whisky
y – simetria dintre coapsele tremurânde ale femeii
z.. ah! săruta-ți-aș gleZnele

prefăcându-se alfabetul în al meu dor 
din dorința vânătorului care-și caută împlinirea în trupul dezvelit
al zeiței din pădure

boabe de cafea în galeria de artă

alergăm goi pe coridoarele unei galerii de artă 
în timp ce ochii marilor maeștri din maiestuoase tablouri 
ne privesc copilărește 
parcă ne compătimesc pentru înflorirea de diseară în lumina tăcutei luni

putti coboară dintre rame 
și demonii care l-au îndemnat pe paganini să cânte fără oprire din vioara sculptată din focul iadului
se coboară și venus din spuma mării, 
te privește pentru o clipă și își întoarce privirea egoistă către mine, 
rubensienele se ofilesc în culorile lui rubens, privindu-ți talia împodobită acum cu mâinile mele 

te privesc și tac și ele
tac și eu 
când începi să dansezi sub cupola capelei sixtine în pași de balet, 
adoarme lebăda din lacul lui ceaikovski

domniță, domniță, stimată domniță
zgribulești până și luna, 
când se reflectă timidă în circumferința boabelor de cafea 
și peste fesele desenate cromatic

tablourile se scutură de culoare
fiindcă ai înflorit
în galeria de artă

accentuezi fiecare silabă
fiecare vârstă de pe spatele meu
dorind a-mi spune
de ce-s melcii codobelci și fricoși
în a smulge 
pământul din mâinile lui Atlas
piatra de pe umerii lui Sisif
să poarte-n pântece focul lui Prometeu
și-și poartă doar propria casă în spinare?

ce șiretlic diafan și murdar
spre a duce propria-ți nemurire
pe o golgotă infamă

amsterdam

e zgomot, e haos, e blestem
sesiune de avari
destrăbălați prin amsterdam
prostituate în vitrine

noi încă ne dăm
examenul de maturitate în morală
noi, acei veșnici 
indubitabil imorali

zdrențe parșive
goluri lacustre
îmbibate în contururi
lipsite de forme
șabloane descărnate

îți zici: „dezgustător e zgomotul
de pe străzile din amsterdam”
eu râd în timp de haos și blestem
iar noi pentru și în lume stăm

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.