Iată ce ne-a scris Andreea: „Mă numesc Andreea Cărăușu, am 21 de ani și sunt pasionată de artă. Am o pagină pe care public poeme numită Borderline poetry și de curând am debutat în revista Discobolul.”

În rest, ne lasă pe noi să descoperim cine este, firește prin intermediul propriilor texte. Andreea este încă la vremea întrebărilor juvenil-existențialiste („tinerețea e putere și vitalitate/ dar cum să fii viu într-o lume plină de moarte?”), însă cred că are suficiente lucruri de la care poate porni către ceva mai convingător și mai puțin atașat de visceralități copilărești sau de o confesivitate rebelă cu multe zone declamative și atașant naive.

***

Am fost un copil amorțit
uneori
smulgeam aripile cărăbușilor din cireșii înfloriți
și îi priveam ore întregi cum zvâcnesc în agonie
nu mi se părea nimic mai frumos decât durerea pe care
eu nu o puteam înțelege încă

am fost un copil amorțit așa m-am născut probabil
dumnezeu a știut cât de mult voi avea de suferit
și a încercat să mă ajute
neputincios fiind chiar și el în fața unui destin stabilit
de forțe mai puternice decât orice zeu care a existat
vreodată

tu trebuie să fii artist
mi-au șoptit apoi demonii care mi-au făurit destinul

s-au instalat în sufletul meu ca într-o fortăreață
și m-au făcut să simt

oh dar cât de multe m-au făcut să simt

cărăbușii din cireșii înfloriți zboară în fiecare primăvară
pe lângă mine ca pe lângă stăpâna lor tulburată
amețiți de un sindrom stockholm al gândacilor

iar eu
stăpâna lor nemiloasă și sinistră
îi înțeleg cel mai bine
până la urmă
toată viața am fost propriul meu cărăbuș chinuit

***

mă trezesc în patul umed
e frig
fereastra uitată deschisă scârțâie încet
preț de câteva secunde am impresia că sunt
un personaj dintr-o carte thriller scrisă foarte bine
atât de bine încât eu cred că știu ce e realitatea

am uitat să închid ușa
povara multor vieți atârnă greu pe umerii mei care
nu au decât douăzeci de ani de viață
și sunt încă fragezi și subțiri

tinerețea e putere și vitalitate
dar cum să fii viu într-o lume plină de moarte?

călăii mei m-au iubit
m-au crescut ca pe fiica lor
iubita lor
am fost mama tuturor
toți au fost tatăl meu

eu sunt o carte deschisă în fața unui viitor incert
voi fi aruncată pe raftul tău sau pe raftul altuia
oricum
voi fi aruncată

vocile îmi șoptesc lucruri îmi spun să scriu
eu sunt sclava propriilor mele vise
așa că îmi vărs delirul în pixeli
hârtia s-a demodat noi suntem pionierii unui nou curent
căutăm validare
apreciere
tot ce vrem de fapt e să fim iubiți

vocile îmi șoptesc lucruri eu scriu despre voci
ele despre mine povestesc oamenilor
oamenilor le e frică

nu vă speriați de nebuni căci doar ei vor moșteni
împărăția cerului
sau ceva de genul
am citit într-o carte care mi-a marcat copilăria
atât de mult încât am vrut să o uit

am delirat ani întregi crezând că adevărul meu
e singurul adevăr dar am avut nevoie de o traumă
să realizez că nu există dreptate

hai cu noi
îmi șoptesc vocile noaptea când fereastra rămâne deschisă

iubitul meu doarme lângă mine
scrâșnește din dinți
mi-aș dori să îi transform coșmarurile în vise frumoase
dar nu acum

mă ridic din pat și merg goală prin casă
acum trebuie să scriu

***

am fugit de la altar

înainte să fug am dat ochii cu preotul
i-am zis
părinte eu am suflet de curvă nu pot să aparțin unui singur bărbat
nu pot să port lesa de femeie nefericită
cine mă va ajuta?

am vrut să mă spovedesc dar din greșeală
mi-am vărsat amarul pe sutana lui
amarul meu era negru verzui și mirosea a alcool și antidepresive
el a vărsat o tonă de ocară și rușine peste rochia mea albă
rușinea lui era roșie și îmi curgea din cap până în picioare

satana o să te ajute!
mi-a zis el furios

în grabă am uitat să îi zic promisului meu că nu sunt salvarea lui
și nici mama care îl va alina când plânge
și că dacă nu învață să își facă singur de mâncare o să moară în sălbăticie
când vine apocalipsa bărbaților și femeile se decid să fugă toate

am ieșit din biserică plângând
de ciudă și de bucurie
și în timp ce rochia mea albă se destrăma în boscheții de pe marginea drumului
am simțit nevoia să urlu la cer
părinte eu am suflet de curvă!

curvă liberă

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.