Vitalie Șega s-a născut pe 29 august 1989 în Chișinău. Este student la Facultatea de Limbi Străine Universitatea de Stat din Chișinău („Acum e închisă, în momentul ăsta stau acasă.”).
Scrie poezie la Atelierul Vlad Ioviţă, care îşi desfăşoară şedinţele online.
A mai publicat poezie în Antologia ediţiei I a Concursului Naţional de poezie „Radu Cârneci”, București, 2018.
A apărut cu proză scurtă „Ce este poezia” în Revista de Studii Culturale şi Literatură a Bibliotecii B. P. Hasdeu nr. 2, 2019 „DIALOGICA”.
Are 10 poezii în Antologia UNSPREZECE, publicată la Casa de Pariuri literare, Bucureşti, 2019.
Mai scrie şi proză uneori.
XXX ( în contextul coronavirusului)
În magazinul alimentar de lângă casă am găsit de toate
spaghetti, hrişcă, pâine, ouă, chept de pui, şi chiar
un bună dimineaţa
un singur lucru m-a derutat
un obicei de-al vânzătorilor
pentru a desface mai repede punga
scuipă peste degetele arătător,
câţi vânzători, acelaşi obicei,
la plecare mi-a urat o zi bună,
deja
mai bine îmi ura sănătate.
XXX
o mică biserică, unde
oamenii erau lipiţi unii de alţii
precum
icoanele de perete
mulţi deja purtau măşti
şi preotul purta mască.
Masca se umfla ca un balon şi
se dezumfla conturând acele trăsături ale feţei,
pe care nu le acoperea barba.
2 buze şi partea superioară a obrajilor
Toţi cei prezenţi stăteau cu capetele plecate în jos,
de parcă urmă să li se taie capul, pentru păcatele săvârşite
în fose mi se contopeau arome de mir, tămâie, lemn vechi şi lumânări
din cauza măştii purtate, preotul se ruga în şoaptă
Toţi şedeau cu capetele plecate, doar Alex,
se întoarse spre mine şi mă-ntrebă
tu eşti sigur că nu ne-njură ?
Și oare nu ar avea pentru ce,
mai ales pe tine?
îmi lipseşte rutina
Când mă trezeam cu o oră înainte de toţi,
eram invidios
Când înjuram oglinda că mă arată mai bătrân cu fiece zi,
Eram nefericit
Când mi se oprea în gât pâinea cu unt, în fiecare dimineaţă,
Eram nervos
Când mă prefăceam că mănânc oul ars, dar îl dădeam câinelui din ogradă,
Eram victorios
Când îmi era a vomita de putoarea din transportul public vara
Mă certam de ce nu mi-am luat permis
auto
Când nu ieşeam la o bere, inventând un motiv stupid,
Nu-mi părea rău
Când purtam o cămaşă mototolită, dar să nu se vadă îmbrăcam sacoul,
Mi se părea că i-am înşelat pe toţi
Când eram trimis ca mingea de ping-pong la filiala din telecentru şi înapoi,
Înjuram după ierarhie toată administraţia
Cînd mă ascundeam de şef pe holuri, ca să nu dau ochii cu el,
Dacă reuşeam eram bravo
Când mă întreba unde e fişierul 26, dar eu ştiam unde e, şi nu e completat,
Inventam un motiv să nu i-l dau,
Acum nu pot să inventez niciun motiv
Ca să fiu fericit.
stând în casă, mă uit prin fereastră precum la ecranul televizorului
Prin geamul deschis al bucătăriei lătrături, strigăte, înjurături
nu dovedesc să-mi ard ganglionii cu cafeaua din ibric
latră, muşcă, îşi iţesc colţii, nu permit locatarilor
să se apropie de gunoi.
Mă gândesc ce i-o apucat pe maidanezi
îi hrăneam cu ce aveam mai bun
coji de banane,
bucăţi de harbuz,
miez de pâine,
de anul nou, le-am turnat şampanie în pahar de plastic.
Am sunat echipa specială canină
că de altfel îl pierdeam pe vecinul Vasile,
cu o căldare se apăra de 7 câini furioşi,
între 2 pubele o femelă a născut 6 ţânci
nu vecinul se apăra de câinii agresivi,
dar ei se apărau de Vasile.
XXX
Tudor lucrează 7/24
e primul la muncă
ultimul încuie biroul
Tudor dimineaţa n-are somn
Tudor în stînga
Tudor în dreapta
Tudor e unicul nume, pe care l-a memorat şeful
din 1023 de angajaţi
Tudor începe a vedea lumea în pătrăţele aliniate orizontal
pentru codul de 13 cifre
Tudor mănâncă la birou
acasă suge un covrig,
să-l ţină treaz la volan pînă la prima cafea.
Tudor munceşte mult
Tudor visează la o căsuţă a lui, cu curte proprie,
cu podgorie în apropiere
A fost nevoie de o pandemie globală
ca șeful să-i uite numele.
#eustauacasă
Soarele intră neivitat în salon
De 2 ore ştiu că e dimineaţă
De 2 zile ştiu că e stare de urgenţă
De 3 ani m-au uitat rudele la faţă
De 9 ani nu mi-a scris Tatiana,
De 5 nu mai consum alcool
De 4 scriu poezie
Dacă înşir cifrele pe o axă de coordonate pot să-mi prezic şi viitorul
prea previzibil
prea simplu
Deşteptătorul sună de 2 minute
Eu nu am de gînd să-l opresc.
După…
Nu m-am gândit ce o să fac după
Poate o să-mi cresc musteţi
poate o să mă fac budist
sau pilot de avioane
ori o să mă înscriu la Românii au talent
cică absenţa oricărui talent tot e o raritate
Dar un lucru e sigur
mă voi uita mai puţin la ştiri
şi nu am să-mi mai achit serviciile comunale
semnând cu loginul şi parola de facebook
XXX
Îl ştiu pe Ion din clasele primare
Dacă se enerva,
I se umfla o vână pe frunte
şi vai şi amar de cel ce-i blocau drumul
Toate cursele spre Italia au fost blocate prin lege de parlament
Ion a postat o poezie din 101 versuri
pe fiecare deputat l-a trimis cât mai departe
mai departe de Noua Zeelandă
Soţia şi copilul îl aşteaptă în Napoli,
dar el se ascunde la mine
și vâna i se umflă pe frunte.
