Anca Șerban ne-a trimis trei poeme promițătoare, grupaj despre care pot spune, cu sinceritatea care mă caracterizează, că aș fi preferat să fie mai consistent. Public textele cu speranța că voi primi în viitorul apropiat un material ceva mai elaborat, care să-mi dea posibilitatea să trag concluzii mai ferme.

Anca Șerban (n. 1988) este licențiată a Facultății de Litere, Universitatea din Craiova (secția engleză-germană, 2013) și absolventă a masteratului „Strategii comunicaționale interculturale: literare și lingvistice. Modulul Germană” din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București (2015), iar în prezent este doctorandă în anul I a Școlii Doctorale „Alexandru Piru” din cadrul Facultății de Litere a Universității din Craiova.

Colaborează la revistele Mozaicul, Paradigma, Bucovina literară, Prăvălia culturală, SpectActor. A debutat în revista Mozaicul în anul 2013 și a primit Premiul I, la secțiunea Poezie, Premiul Revistei Tribuna și Premiul Revistei Caiete Silvane la Festivalul de Literatură „Vasile Lucaciu” (2016), Premiul Revistei Zona Literară la Festivalul Naţional de Literatură „Rezonanţe Udeştene” (2016), Premiul Ion T. Şovăială la Concursul Naţional de Literatură „Geo Bogza” (2015), Premiul I la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu” (2014),  Premiul al II-lea la Festivalul Național de Poezie „Alexandru Macedonski” (2013).

În 2018 a publicat volumul Cineva din afara lumii (Editura Aius), câștigător al celei de-a III-a ediții a Concursului Național de Poezie „Constantin Nisipeanu”.

Răvaș de culoarea portocalei

Devenim din ce în ce mai goi. Semn că am uitat să ne întristăm, la fel cum am uitat să ne bucurăm cu adevărat. Între ochii noștri meduzele se ascund. Trebuie să recunosc sunt zile de culoarea portocalei. Îmi aleargă gândurile unde Dumnezeu desface scoicile ca timpul pe care îl port la mână. Întrerupere. La marginea ființei descoperim ceva sfânt. Încheieturi mirosind a lăcrămioare. 

Singurătatea e bună la gust

Trezește-te! Aș vrea să cred în sâmburii de piersică cu ochii copilului ce poartă lumina la denie. Câteodată din cumințenie și încăpățânare se naște uitarea. Noaptea mi se înfășoară strâns pe trup. Permanența unui adevăr fragil. Capriciul că singuratatea e bună la gust. Nu e o simplă impresie. Întâmplări trăite pe jumătate într-o eprubetă. Peștii sunt la suprafața apei. Ating ușor vasul ca o felie de lămâie.

Înălțarea zmeului

în ziua în care aveam să aflu despre surparea malului ajunsesem la mine 
renunțând la toate cuvintele mici
care ne acoperă plămânii
înfășurate atât de strâns 
încât sunetele chiar șoptite
se întorceau ca un ecou
nu peste mult timp ne vom închipui
din slăbiciune un sens
mi-e teamă că nu vom învăța nici acum
ascultarea

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.