Ce ne-a scris Paul despre el: „Mă numesc Paul Petcu, m-am născut pe 11 iulie 2003, sunt elev al Colegiului Economic Buzău, sunt clasa a X a, iar de ceva timp nutresc o pasiune pentru poezie aninată de altă pasiune, anume proza. Iubesc foarte mult clasicismul, dar în brațele modernismlui sunt completat. (…) Am un respect imens pentru Noica, Blecher, Eliade, Baudelaire și Bukowski, dar și pentru persoanele care se afirmă drept poeți și care nu prostesc literatura, una dintre ele ar fi Olga Ștefan. Nu sunt membru al vreunui cenaclu, nu am participat la vreun concurs și nu am niciun premiu.”

chiar și când ne [ce] certăm

Mă mai iubești dacă-ți spun că am o aluniță în plus pe umărul stâng sau un pistrui în minus?
În zilele acelea când apare un nou burger la MEC o să te las să furi cearceafurile de pe pat,
ca să îți ascunzi masa de unde hrănești singură luna cu flori de soc exfoliate.
Și să discutăm ce lilieci ai primit de la amantul tău cu miros clișeic de bătrân sau la ce
expoziție de elefanți pitici ți-a plimbat hoitul pe care-l duci împachetat în buzunărașul de la spate, cusut de mine?

Ce să fac, dacă tu lași mereu ușa deschisă când pleci ca o
iepuroaică lehuză și uiți să iei un bec ca să nu mă împiedic de cordonul
fierului de călcat, când îi spăl voma amantului tău de pe salopeta ta de la mama?

M-am speriat atât de tare când a căzut borcanul meu cu sâmburi de măsline,
că ți-am croșetat din lacrimile bunicii de pe prospecte un fular fain rău.
Să te ștergi la ochi când vezi pe treptele orașului de cretă aurolaci care vomită curcubeu.

Când ți-a simțit buza opărită, de aseară, ai plâns că ți-a aflat secretul, acela că
ești împreună și cu JUDY de la 3? El nu știe că vă țineți de mână, seara după cursul de balet.
Sau că furați coșurile de la Lidl înainte să treci și pe la el.

Viața mea este sub asediul figurilor geometrice, din momentul în care te-am văzut cu părul tuns bob,
am simțit că mi-au căzut coastele pe gresie. Și aș fi vrut să aud cum vine ambulanța și pentru mine la noi acasă.

nu mă interesează nisipul

mie îmi place –
să văd cotoarele de mere în putrefacție
pe noptiera carstică/
cu trei sughițuri reușesc să minimalizez
migrena
din mijlocul ventrilocilor
cu țigări de opium
pe partea ventrală

– 2..

contrastul dintre roșu & negru
când arhanghelul vine cu picioarele
pe cenușa udă
în locul
unde construiți fabrici de bere la
centura orașului/
îmi lipesc degetele transpirate
pe buricele liliecilor
ca un bebeluș pe contraceptive

–3..+

să văd cum melisa & hegel
se sărută cu cagule pe cap
regăsiți în discoteca anilor 90/
dar poate ea nu e melisa
și nici el hegel/
ea nu va afla de la cine are pliculețul cu ketchup
din poșetuță
el va ști că are
3 afte bucale pe gingie și mult păr de pisică pe maletă.

ta(boo)

ziua ta de naștere este și a altor 3 milioane de oameni/ și mă întreb dacă toți ați semnat să vă nașteți?/ căutând certificatul de naștere
am realizat că clavicula a decedat de la atâtea (ne)poezii &(ne)romane/ vai claudiu pe plafonul compatibil stai tu ca

de pe zidul berlinului
tot scuipând flegme în pungile cu contraceptive ale unor șomeri/ cu aplombul unei iepuroaice fără experiență port în ghiozdanul
tangent
&
(cum vrei tu să-l descrii dar nu tortuos)
casca de protecție mânjită de ploaia acidă sporadică gândindu-mă că mai am 2 zile de șofat până la cel mai apropiat ocean și voi putea mânca pește proaspăt/ când ies din toaleta mall-ului
vomit
&
îmi pliez palmele cu substanța neutralizantă din WC/ le las la uscat pe buzele de după calorifer ca după șoldul unui câine cu blana ermetică/ mai pot să-l apuc de laba
funambulescă
&
grasă de 11inch/
port pe piciorul drept un pantof stâng de balet iar pe celălalt îl bag în chiuvetă ca să te întreb:/ ce ai semnat ca să te naști? că vreau
&
e
u

#31#&*123#

nu poți mulțumi pe toată lumea și pe tatăl tău doar pentru că fierbi apă pentru picioarele lor degerate
și le dai o gură din sendvișul tău cu parizer dat pe feliator – ai șansa să trăiești totuși

mă simt ca și cum aș fi ambalat între două colțuri de cuburi care îmi sparg vulnerabil & prost rotulele
în timp ce țin de mână un manechin care poartă mirosul vomei mele din tren pe genunchii mamei/

iubirea e atât de multă cât păr poate lăsa pisica pe culoarul format din cortinele ude (de lacrimile unei femei bătute)/

trebuie să știi că este foarte dureros să ieși din găleata cu var unde te-a pus mama ta să o aștepți
o cauți să-ți scoată așchia de sub unghie de la țigările cu opium până la setea prafului

redifuzarea perelor care își fac autoportretul în barul cosmopolit. nu e nicio rușine
că tu crezi în zodiac doar atunci când îți fac omletă cu brânză & bacon la foc mic-mic
îți adun țipetele pe care le lași să se scurgă pe amprentele covorului ca cerul fisurat în colț/

nu încerc să particip la un concert decât obligat de mama & ghesul primit ca o invitație la vals/

sigur că din tot sâmburele caisei stricate aș putea striga după tine că ți-a căzut rochia cu volănașe      
și aș putea să o adun și să o ascund în harta de la școală chit că iau un 3 cât toate zilele (în care nu te-am văzut)

otilia//

îmi place să cred că
nu știu ora
nici data
iar tot ce știu este că stau pe WC-ul public dintre sinagogi
cu pulbere de cretă pe mâini
și ating rola de hârtie igienică
ca trupul otiliei mic și cinic

pretind că-mi iau pânza de păianjen de pe oase
și desprind mâinile anchilozate din fața ușii
doar ca să aud ceasul
și schelălăitul gravidelor care cad din pat

sub pașii din oligopol am stat
(în poziția ventrală
în poziția arterei drepte)
cu mâinile furunculoase de lăcăraia din fața hamacului
cu gândul la sârma care îi ține gura deschisă otiliei
găsită pe patul ud ca picioarele gândacilor

măi copile tu ai o otilia?

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.