sorin despoT este pseudonimul literar al lui Sorin Staicu, un buzoian în vîrstă de treizeci și nouă de ani. Pune pîine pe masă în calitate de consultant de marketing și comunicare în industriile FinTech, IT și MarCom. A publicat în 2010 volumul de poezie apasă (Cartea Românească), pentru care a primit premiul pentru debut în literatură acordat de Uniunea Scriitorilor din România, iar în 2016 a revenit cu termeni | condiții (Casa de editură Max Blecher). Coordonează de doisprezece ani tabăra tinerilor scriitori de la Săvârșin și organizează evenimente de spoken word și ateliere de creație. Sorin trăiește în București, unde moderează și participă ca vorbitor la evenimente culturale și conferințe de afaceri.
Poemele de mai jos sunt preluate din volumul politici de confidențialitate, apărut în 2024 la Editura Cartier, colecția Rotonda, coordonator Emilian Galaicu-Păun.
Comandați cartea de aici: https://tinyurl.com/3j7ka3kc
uite, de-asta
am inventat sanatoriul de munte,
îmbrățișarea aricioasă și pașii
calculați până niciunde, cele cîteva
firimituri de pîine luate pe talpa goală,
în pragul unei case noi, ca un alt mormînt,
mereu mai aproape de cel abia profanat.
am observat că rămân același, chit
că-n preajmă se culcușesc bestiuțe.
la o adică, ce să-mi asum?
aș prefera să nu mai trec prin asta,
deși iar mă tentează, ca o scurtă-
tură către nici că mai contează.
animale de companie
caut ceva inutil de care să mă îndrăgostesc,
ceva de pe raftul ticsit cu conserve de ce-ar fi să.
în aerul meu nu găsești diamante. în aerul meu nu găsești
acuarele. în aerul meu găsești semnul pe care fie sictirul, fie
vacarmul îl lasă în urmă. în aerul meu
distanțele plesnesc, poți urmări licăriri,
bebeluși cu gurile cusute luptând din răsputeri să urle după lapte.
aspirator, bormașină, bormașină, ciocan, menopauză, bormașină,
zvîcuri isterice, blocul se tot răstește la cerșetori cu sacoșe, fără
sacoșe, cu parpalac, fără parpalac, cu ziare, cartoane, portocale
murdare, cerșetori cu căciulă de blană, cu cravată și diplomat,
cu periuța de dinți în buzunarul de la piept, cerșetori pe tocuri,
descălțați, relaxați, exaltați, remunerați de cerșetori privilegiați,
animale de companie cu animale de companie.
sînt fericit
cea mai sinistră minciună pe care mi-o-ndrug. e acolo,
sus, cu iubirea și proprietățile curative ale consumului zilnic
de înghețată. sînt prizonierul voluntar al cîtorva iluzii bio-
chimice, labradorul lui pavlov; mai mult, îmi port singur
lesa în colți. șezi, soso! și șede soso potolit pînă la proxima
comandă de mers la pas. aport! aduce soso, de bună seamă,
entuziast și energic, pînă la tremur, meniul, ridică și toarnă,
împinge, zîmbește pe loc în coada contactului vizual, bun
băiat! flutură frenetic fanionul, fărîmițează zvîcnirile furioase
pe marginea paradei corecte politic; răspunde îngăduitor cînd,
cu ochii mari, sticloși și-un puteam să jur, pe cuvînt, uau!
preîmpachetat, te-ntreabă: tu în ce zodie te-ai născut? în
zodia iubirii, firește, cu venus în portofel; am ascendent în
bere retro și soarele în cea mai cremoasă înghețată asortată;
fistic, pepene galben și alune de pădure – sînt fericit!
