Semion Hanin (n. 1970, Riga) mai este cunoscut și sub numele Aleksandr Zapol. Poet și performer leton de limbă rusă și cofondator, în 1999, al grupării Orbita (alături de Serghei Timofeev, Artur Punte, Vladimir Svetlov și Jorj Uallik), a debutat în volum cu Только что (Chiar acum, 2003).

Traducător din letonă și engleză, a editat o antologie de poezie rusească scrisă de autori din spațiul leton între 1680 și 2010 (2011) și a participat la numeroase festivaluri internaționale (Moscova, Berlin, Veneția, Tbilisi, Sibiu etc.). detalii omise, ce reia titlul unui volum apărut în 2008, cuprinde mare parte din poemele incluse în antologia bilingvă rusă-letonă Ηο не тем / Bet ne ar to (dar nu celor, 2017).

Poemele de mai jos sunt preluate din volumul detalii omise, apărut în 2024 la Casa de Editură Max Blecher în Hors collection. Traducere din limba rusă de Diana Iepure.

Această carte a fost publicată cu sprijinul platformei Latvian Literature și al Ministerului Culturii al Republicii Letonia.
Comandați cartea de aici: https://tinyurl.com/3w3hee39

Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a publicat trei volume de poezie: Liliuța (2004), O sută cincizeci de mii la peluze (2011) și În rest, viața e frumoasă (2021) și a tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov, Andrei Kurkov și Serghei Timofeev.

***
e cumva stupid să-ți iei adio înainte de vreme
această veșnicie cu pauze scurte
cu fisuri reale într-o imitație de marmură
și aproape nimeni n-a cerut să se vorbească despre fisurile adânci
dar chiar și așa e loc pentru îndoială

merită oare acum sau imediat după sau mult mai târziu,
în poziție de copac ud, încremenit lângă un perete suspect de alb
                                                            și de gol,
instinctiv, să dai glas unei priviri alunecate
                                                            de pe tavanul de polaroid
                                                            încă nedevelopat
de pe oglinzile artizanale, umflate
ce n-au reușit să se mențină în lumina oscilatorie a marmurei

***
cei care trăiesc fără rost mănâncă prăjituri
din alea, cu multă cremă
din alea, cu frișcă bătută
și ar mai fi unele, cu vișine și marțipan
da, toți s-au uns! – da, ăștia sunt trecuți prin ciur și dârmon

iudele se sărută în ganguri doi câte doi
iar în scările blocului câte trei
și ce le mai trece prin cap, ia priviți-i
de parcă ar fi pierdut ceva și acum caută
folosind unelte speciale

nu mai seamănă deja cu nimic

***
când într-un costum spațial dintr-o piele foarte sensibilă
în stare de imponderabilitate totală
stai întins nemișcat pe canapea
și înăuntru totul transpiră de la respirația ta
închizi ochii și auzi cum cântă
peste râu, peste râpă, peste pădure
arcurile canapelei ruginite brusc
și aștepți un singur lucru:
să-ți intre în plămâni, odată cu fumul tras adânc în piept,
și forța de greutate aproape dată uitării  

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.