Laura Stănică ne spune despre ea următoarele: „48 de ani, profă de română, încă niciun volum, apariții în reviste locale, revista Poesis Internațional, antologia Generația O Mie de Semne și pe platformele O mie de semne, Noise Poetry, Haimanale literare.”
poem cu puțin înainte de pink full moon
sub pleoape lumea noastră e mai bună. sub pleoape nu sunt o egoistă ipocrită care vrea totul. sub pleoape e timp și pentru blândețe. să fii vulnerabil nu e atât de înfricoșător
sub pleoape nu suntem doar kile de carne
*
cât spațiu înăuntrul unui om. de neconceput. foldere de frustrări furii și multe dintre ele doar pentru că lumea în care ne naștem e violentă inaccesibilă invizibilă emoțional
într-o astfel de lume dacă nu atingi realitatea
nu exiști
*
nefericiți cei săraci cu răbdarea căci a lor este și va fi împărăția singurătății
nefericiți cei veșnic nemulțumiți după degustare pentru că vor vrea toată sticla. n-o vor primi. clasic
nefericiți cei care poftesc carne în post. nu pot scăpa nepedepsiți
nefericiți cei care n-au milă niciodată de sine și fără garanție se aruncă în lume
*
să nu fugi de infern. te va bântui până la anulare. treci prin el ca printr-o vacanță pe care ți-ai refuzat-o. lasă-l să te consume. vei învia cu siguranță. nu demonstra nimic. nu negocia. nu striga.
solzii de ți-au crescut de atâta singurătate vor fi scut
insuportabil, ai zice că este, să cobori atât de adânc și să te vizualizezi pulverizată în procesul exploziei
știu. nu ai nicio promisiune fie ea și mincinoasă că la linia de sosire va fi cineva care te va prinde. cineva care te va felicita. good girl, testul s-a încheiat.
știu. excesul de dragoste cere exces de infern
*
o tăcere = un cui bătut în corpul unei femei
două tăceri = două cuie bătute în corpul unei femei
trei tăceri = trei cuie bătute în corpul unei femei în infern
cu cât tăcerile continuă cu atât cuiele intră mai adânc sub piele acolo unde femeia s-a ascuns sub o alta sub o alta sub o alta. acolo oricare dintre femei o asasinează pe cealaltă
probabil că oamenii pe care îi iubim mai întâi ne distrug pentru a ne testa renașterea. dacă ea e posibilă, atunci,
probabil doar atunci, coboară în infern și scot cui după cui
*
doi oameni care se întâlnesc zile mai târziu. săptămâni mai târziu. ani mai târziu. km mai târziu. km dus km întors mai târziu. emoții mai târziu. tone de emoție de tăcere de provocări mai târziu. cine mai sunt ei față-n față?
*
între tine și explozia soarelui în întuneric nicio diferență nu fac
*
ca un soldat rămas singur în infern compulsiv mai trage cu arma îngrozit de liniștea care-l măcelărește. în liniștea tranșeelor. în liniștea infernului. zile letargice și exces de fragilitate
*
poem monoton și aproape amuzant pe scaunul stomatologului
scuipați clătiți închis deschis împingeți limba capul într-o parte scuipați clătiți
mă gândesc dacă în afară de sânge și os aș mai putea scuipa și altceva. nu există niște canale pe care să le desfunzi să omori nervul care ține activă solitudinea. să o evacuezi
atâta nepotrivire. să luăm amprenta ființei cu niște pastă. bagă multă pastă. ființa e mare. are așteptări. să luăm mulajul inimii de balenă să vedem cu cine se potrivește. surprize surprize. no match found.
scuipă clătește potrivește-te insistă
*
complexul propriei banalități. al corpului trădător. al muțeniei. exces de complexe. imperfecțiune în exces. să râdem de imperfecțiune. să nu ne complexăm.
*
m-am săturat de atâta dramă. hai să râdem de cât de bine și adânc ne-a tras-o viața.
astrologic, azi e venus cazimi adică venus e în linie cu soarele adică în inima soarelui adică se încheie un ciclu adică ne transformăm :))
dă doamne să fiu tot eu mâine dimineață
*
din corp nu emigrează nimic. nici durerea, nici iubirea, nici măcar eu. un corp supraplin. dureros. și invizibil. lăcrimează la orice atinge frecvența sângelui. în curgerea lui, imită infinitul. curgerea în el însuși. eu în mine la infinit. nimic nu se pierde, totul se transformă. totul e în mine. nimeni și nimic nu emigrează.
atâtea gesturi zgomotoase din preaplinul inimii al sângelui și tot invizibilă
*
sufocată sub scenarii în pântecele cărora m-am convins că voi rămâne ca un făt uitat stafidit imposibil de avortat
*
cele mai bune poeme se scriu pe budă. noroc că mai tragem și apa
