Luna trecută, Sabina Lazăr ne-a trimis la Poșta redacției trei texte și jumătate. Le-am apreciat mai ales pentru actualitatea imaginilor, fie ele și ușor sub-expuse, adică întrucîtva reținute, ici-colo. Cam așa ni s-a prezentat:

sunt sabina lazăr. am 22 de ani și sunt actriță cu diplomă. am terminat actorie la cluj și acum sunt la master la bucurești. sunt pești și nu cred neapărat că sunt unul tipic (asta ar spune orice pești). îmi place să scriu despre ce și cum văd, cum și ce simt și fără prea multe așteptări. îmi plac diminețile în care sunt productivă și ochii căprui. mi-e frică des și lupt să nu mai fiu în capul meu.

Observ în textele de mai jos o parcimonie a expresiei pe care o găsesc admirabilă la o persoană de 22 de ani. Fie că mizează sau nu pe asta, Sabina Lazăr dă toate semnele de devenire ale unei scriitoare disciplinate.

Dar gata cu vorbăria, vă las cu poeziile Sabinei, pe care o metasalutăm, invitînd-o să revină cu texte la O mie de semne, desigur, folosind adresa de email postaredactiei1000 [at] gmail [dot] com

A, încă o chestie: ce mi-e și cu peștii ăștia, parcă-s tot timpul în capul lor… 🙂

1

o să-mi ia mult timp să-ți adun firele de păr din casă
o să-ți ia mult timp să-mi aduni firele de păr din casă
o să le aduni de pe pernă, de pe covor, de pe chiuvetă, din cadă, de pe scaun, de pe canapea, de pe podea
o să le adun de pe pernă, de pe covor, de pe chiuvetă, din cadă, de pe scaun, de pe canapea, pe podea nu erau
și unul s-a prins de tine
și altul s-a desprins de mine
o să-mi mai cadă fire pe pernă, pe covor, pe chiuvetă, în cadă, pe scaun, pe canapea, poate și pe podea
nu se mai prind de tine și nu ai ce să mai strângi
după mine potopul, îmi zici
potop uscat și chel, fără fire de păr pe pernă, pe covor, pe chiuvetă, în cadă, pe scaun, pe canapea, poate și pe podea
o nouă zi și o nouă Zenobia te va mângâia cu gemetele ei grotești
eu nu sunt Zenobia
eu gem frumos

2

inimi zdrobite și
stomace care chiorăie
desenez cu roșu un egal
între ele
cât de multe inimi pot să zdrobesc fără să mă murdăresc de la mâncarea expirată din interiorul lor
câte ajung pe targă și câte în groapa comuna cu celelalte inimi putrezite pe care le-am determinat să sară pentru binele lor
astfaltul e cald

3

metaîncerc să nu mă metaîndrăgostesc
și să nu metagândesc în metascenarii metainventate de o metaminte bolnavă
metasuferința e mai bune decât suferința simplă
ceva meta încă lipsește
și mă lupt cu metamintea mea meta
la final de zi tot metasingură sunt
la început de zi sunt doar singură

3,5

deschizi o nouă fereastră și tot nu am aer
distanța nu e mare, aș putea să ajung ușor
nu avem carnet dar avem variante
bagajul pseudo-emoțional nu încape în cfr

la vară vreau să-mi iau carnetul

// Ținem pumnii, Sabina!

Patreon - O mie de semne
Sorin Despot
Author

Soso este scriitor și consultant de marketing în industrii high-tech. A publicat volumul de poezie „apasă” (Editura Cartea Românească, 2010), pentru care a primit premiul de debut în literatură al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 2016 a revenit cu „termeni | condiții” (Casa de Editură Max Blecher). Este coordonatorul Taberei de poezie de la Săvârșin și organizează ateliere blitz de scriere creativă. Trăiește în București, unde moderează „Lit Out Loud, șotron cu autori în viață la Manasia Hub” și, în vremea pandemiei, Soso recită.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.