Ana Maria Văcălie a mai publicat la rubrica Poșta redacției la sfârșitul lui 2019, reacția mea de atunci fiind una în general pozitivă, chiar dacă amendam unele inexactități și denunțam, cumva, câteva „giumușlucuri” cam nepotrivite. Între timp Ana Maria și-a mai rafinat discursul, a devenit mai serioasă, în sensul că s-a debarasat de giumbușlucuri, deși mai avem și aici o exprimare de felul „2andem0”. În rest, aproximativ numai de bine, și spun asta fiindcă simt că e loc de mult mai bine, considerând că discursul nu s-a schimbat semnificativ față de precedenta apariție pe O Mie de Semne.

Iată ce ne-a scris de data asta Ana Maria (cu precizarea că mesajul ei, temporar pierdut printre alte e-mail-uri – lucru pentru care îmi cer scuze –, este din luna februarie 2021): „ Mă numesc Văcălie Ana Maria, am 21 de ani și sunt studentă în anul 3 la Litere, București. Printre stresul cauzat de ultimul an, sesiuni și licență (un studiu de caz despre Mariana Marin), încerc să îmi las mintea să vibreze, iar acesta este rezultatul. Sunt încercări, idei, unele emoții. Nu știu dacă sunt bune sau ce am de șlefuit, dar sunt deschisă criticii și îmi asum orice părere.”

  1. Actul creator 

Prelungirea aranjamentelor
temporare –
scopul artistic; fără rost.
Artistul urcă pe
o pantă fără poteci.

Material potențial
pentru ficțiune.

Haos ce permite lumii să …

Elementul timp.

Îl privește ca pe un întreg.
Și îl savurează în detaliu.
Rezerva de timp se risipește.
Artistul ajunge pe o stâncă bătută de vânt.
În momentul constrângerii, spiritul lui creează.
Singurul instrument ce i-a rămas – coloana vertebrală
pe care apar furnicături abundente.
Emoțiile simple și natura personală
Autentic scris

2. Debut
Constat că am ajuns cel de care m-am ferit mereu.
Repulsie. 
Portretul subintitulat firesc, mă critică la fiecare reflexie într-o oglindă sau geam
Murdar. 
Rigorile lor, refuzul meu, nepotrivit flexiunii. 
Nu așa, nici altfel și tot așa.
Juriul te asigură că nu e bine și că poți mai rău.
Reale admirații se nasc din controverse, iar în canon doar cezurat… ¿
Debutul este punctul în care îți sapi groapa. 
Te împing ei
Sau
Îi îngropi tu pe alții. 

3. 2andem0
Pământul s-a oprit într-o după amiază de martie.
O pauză pentru el, o pauză pentru noi.
 _
Mai. 
O simulare a morții constantă, 
Un joc cu reguli necunoscute, toată lumea pierde, jocul învinge.
Iulie. 
Ruletă rusească. Îl cunosc, nu-l cunosc, e aproape de mine, eu de el 
1, 2, 3… 100….10000…
Noiembrie. 
Crește și se transformă. 
Se împrăștie până la picioarele tale și îi trage pe toți unul câte unul.
Aștepți să vezi cine e următorul, dacă ești următorul.
Ianuarie. 
Pauza a devenit permanență.
Nu-ți amintești ce-a fost înainte de, ești egoist să te gândești la un ce va fi după,
Întrebări constante.
??? 
De ce el și nu eu, de ce eu și nu voi, de ce acum și până când. 
Pământul respiră și se aspiră de noi. 

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.