La doar 16 ani Alexia Plăcintă are o siguranță a discursului de o precocitate uimitoare. Siguranța cu care mânuiește fluxul narativ al poemelor îmi întărește convingerea pe care mi-am format-o anterior, anume că la Suceava, mai precis la Casa de Poezie Light of ink, există un fel de Ajax Amsterdam al poeziei, o pepinieră de tineri/tinere poeți/poete foarte promițători/promițătoare. Mă bucur că există așa ceva și că profesorul Gheorghe Cîrstian face acolo o treabă atât de bună. Keep up the good work!
Iată ce ne-a scris Alexia: „Mă numesc Alexia Plăcintă, am 16 ani, sunt elevă la Colegiul Național «Petru Rareș» din Suceava și membră a Casei de Poezie Light of ink. Scriu de un an și ceva poezie, am primit câteva premii importante pentru mine – mi-au dat avânt. Mi-e bine când scriu, deși fac des pauze: ca să mă bucur tare de acest bine care vine odată cu scrisul.”
ne-a fost frică
pentru că n-am crezut destul
sau pentru că am crezut orbește
as long as i keep the light on
you are still here
conturul unui corp neafectat
greu de încadrat în partea reală
sau imaginară a propriei perspective asupra
combinației de sunete dereglatoare de simțuri
un void care nu poate fi umplut
cu micile satisfacții și validări
pompare neregulată prin tuburi reci
mintea e o cutie muzicală
cu maneta stricată din care
clovnul sare brusc
provoacă mici atacuri de panică
le așezi pe un raft
în fiecare seară
trebuie șterse de praf udate și înmulțite
devii un colecționar obsedat
cel mai mare ghem de gânduri fără capăt
într-un fotoliu lila
forma unui corp neafectat
învârte pe degete capătul unui ghem
pârghie rece
capcana de priviri
gândul la oameni la momente care nu mai există
irreplaceable dar în locul tău
e un amalgam de imagini infuzii de
cuvinte pe care nu le-ai spus
o colecție de situații în care te simți main character
deși povestea nu ți-a aparținut niciodată
un lichid care la atingere se îngroașă și se taie
care trebuie aruncat
din care n-ai gustat chiar dacă
are gust de vanilie ușor metalic
telul cu cremșnit și obrajii tăi rotunzi
mișcându-se mulțumiți când lingi din cremă
lichidul umple până la butonii terminali
recipientele găunoase
din coșul piepturilor noastre
îl împărțim amabil
ca pe ultima felie de tort
something you were
o senzație nedefinită în cuvinte cunoscute
absența termenilor care transmit ceva
fără să aibă un înțeles de sine stătător
fără să fie analizați gramatical utilizați
în compunerile preșcolarilor în articole de presă
o excrescență a miocardului
ceva care sună profund în esență
ca o cutie de stafide
o împingi cu degetele în spatele dulapului
mișcarea unui corp masiv care așteaptă
la o coadă interminabilă o plantă
născută fără rădăcini își folosește
propriile metode de supraviețuire
adaptări și evoluție dorințe fără sens
scări și lovituri în genunchi
lacune abundente întrebări
care nu așteaptă răspuns
capacitatea inexplicabilă de a crea
universul perfect colorat
în care te închizi ermetic
și mori pentru ceilalți
acest material
siguranța propriilor gânduri pusă la îndoială
atașamentul se desprinde ca un plasture tras lent
încărcătură emoțională
pe care n-o poți căra în spate
ca pe celelalte necesități
vechile plăceri retezate de la polul apical
prinse la mijloc cu sârme din care curge aracet
improvizații instabile pe linia melodică a unui cântec
se desfășoară inconștient pe cortex
greața de a săpa în gol
acest material interminabil
de introspecție
centrale de teracotă
pieile noastre nu fac față
la expansiunea continuă
ca într-un război de cucerire
ca o undă a apei
ne crapă pe alocuri legăturile de hidrogen
se desfac umplu camera cu obiecte ascuțite
grămăjoare de celule în palme
corpurile se risipesc spontan
ca hologramele la contactul cu fizicul
praf de stele între particule rotunde
nucleele noastre sunt reci
centrale de teracotă cu motoare
gata de luptă
