Andreea Luise Stana ne-a trimis mai demult un grupaj de poeme pentru Poșta redacției, însă, întrucât rubrica a luat o pauză timp de mai multe luni, mesajul ei a rămas în stand by. Reluînd lista emailurilor primite de la începutul anului, am dat peste acest mesaj și i-am scris imediat Andreei întrebând-o dacă textele mai sunt de actualitate. Ne-a răspuns prompt (mulțumim!) trimițându-ne un grupaj nou însoțit de scurta biografie de mai jos.

O mențiune specială pentru această poezie caracterizată de o luciditate autoreferențială foarte atașantă și pentru notațiile cu o directețe pe alocuri dureroasă ca tăietura lamei unui cuțit.

„Mă numesc Andreea Luise Stana, m-am născut în Arad în 1996 și în prezent sunt antreprenoare, dețin un anticariat online de cărți. Despre poezie aș avea multe de spus, dar o să mă rezum la a spune că mă menține pe linia de plutire. Am publicat poeme în diverse reviste, cum ar fi Noise Poetry, Golan, Parnas XXI, Euphorion, Planeta Babel, Revista Kametsa din Peru și în Antologia Conexiuni 2022.”

Donați pentru susținerea proiectelor noastre aici:

https://www.patreon.com/omiedesemne

Cont RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu

Buy me a coffee pe siteul O Mie de Semne: https://omiedesemne.ro/

https://www.youtube.com/channel/UC91M_WEGP3Ud4HJDeD_nLIQ

Pentru a susține canalul Youtube O Mie de Semne apăsați butonul Join și veți deveni automat membru. Lângă numele vostru va apărea iconița de membru și în felul acesta toată lumea va ști că ne susțineți financiar.

Vă aștept textele la adresa [email protected]

1. 

viețile noastre sunt mici
ar putea să încapă într-un insta post arhivat
și să fie lăsate acolo
a se privi duminica, în caz de moarte emoțională
în 2022 retrăim istoria și picioarele ne tremură pe drumul către magazin
când hrănim un câine amărât ne simțim de parcă am salvat lumea
în realitate, lumea rămâne o rană deschisă din care curge
dezgust, frică & știri despre război
(gândul ăsta ca o senzație de disconfort cu care trebuie
să te obișnuiești pentru că face parte din tine)
faza cu social media e că nu poți da share la starea aia în care
corpul îți zvâcnește de durere
în care ieși din tine și te cațări pe unde apuci
apoi te privești de la distanță și te întrebi unde ai vrut să ajungi

Kafka zicea că dragostea ia uneori chipul violenței
eu aspir la o violență nenăscută
roșie
roșie de mânie că nu o simte nimeni

2. 

mă gândesc la tine ca la supraviețuire
într-o pădure, la minus cinșpe grade
în condiții de ceață permanentă
unde marcajele sunt șterse & e mereu întuneric
mă întreb ce ar fi suficient
să mă descos și să mă pun în plicuri pentru curierat
să văd unde aș ajunge
sau să continui să fac clătite cu lofi pe fundal
ca o imitație proastă a unei vieți care nu e în paragină
aș putea să-mi petrec toate zilele de vară în bucătărie
ai putea să vii să vezi
ar putea să fie suficient

mă gândesc la tine ca la un kit antistress
într-un ospiciu din mijlocul orașului
ameliorezi, dar nu vindeci
nu intră în atribuțiile tale și geamurile continuă să se spargă
sângele să se împrăștie pe trotuar 
eu continui să fac clătite cu lofi pe fundal și poate
că asta e normalitatea pe care o căutam acum câțiva ani
când sufeream de burnout și tânjeam după
un gram de liniște

3. 

când lumina nu se aprinde din prima încercare
e ceva acolo care mă face să mă gândesc la mine
ca la o serie de încercări eșuate de a aprinde ceva
la naștere am primit nota nouă și mici puncte exacte pe care
încă fac un fel de echilibristică la înălțime
jos se află societatea cu tot ce-ți oferă
și tot ce-ți ia
momentul dezechilibrului doare
nu am vrut niciodată să fac parte din societate sau să
nu mă aprind din prima încercare. să cad în gol
ca sinucigașii și să plonjez în inima unui oraș letargic
și cel mai mult
cel mai mult
am vrut să mă dezbrac de oameni
cum te dezbraci în grabă vara, după o zi caniculară
și intri-n duș

4. 

împachetez tot ceea ce credeam că știu, îmi despic
carnea în bucătărie, număr zilele de când nu mai
                                                                           șapte zile de când nu
îmi studiez încheietura mâinii stângi cu
venele ieșite în evidență și teoria plecării
scrijelită cu un pix împrumutat acum 5 ani în hazard
nu o mai vede nimeni
pe-atunci nu știam că exiști
nu mă gândeam că aș vrea să-ți înregistrez mișcările în google analytics
să fii mereu la un grafic distanță 
să fac doi pași și să ajung la certitudinea că mâine lumea se va termina
și se va termina cu bine
că nu o să-mi mai despic carnea în bucătărie și nu o să mai vreau să
dispar câte puțin cu fiecare bec
pe care îl stingi
că nu o să vreau să te trezești de dimineață și să
stingi treptat toate becurile din oraș
că la finalul zilei
o să fiu tot eu tot întreagă în același corp fără serotonină
letargic în mulțime
singur
împachetez tot ceea ce credeam că știu
sunt bine. lucrez și citesc până adorm, secretul fericirii
e să fii ocupat. să nu ai timp să-ți zdrobești golurile din stomac 
simt asimetria dintre ceea ce credeam și ceea ce este
și nu e nimic în neregulă cu asta
simt dimineața ca pe o carapace în care mă ascund
de conversațiile de rutină și sentimentele de
angoasă care nu știu când și dacă vor pleca

5. 

genul programului: dramă nesemnificativă
au fost găsite urme de viață în ruinele dintre coastele mele
cercetătorii și-au înghițit limba în noaptea cu pricina
aerul a devenit de plumb
stâlpii de înaltă tensiune s-au răsturnat peste oamenii
care purtau tricouri cu hope și toată speranța s-a înălțat la cer
urlând și condamnând societatea
ro-alert ne-a recomandat să ne ținem respirația timp de trei minute
și unșpe secunde și să ascultăm love is a laserquest fără să
înnebunim
creierele noastre au devenit gelatinoase și umflate. toată
informația pe care o stăpâneam până în momentul respectiv
s-a scurs pe parchet și nu ne-am mai recunoscut
te-am privit peste ochelari și n-am știut cine ești sau
cât de greu te trezești dimineața
ne-am continuat viețile într-o tăcere mormântală
și
poate că a fost cea mai bună viață pe care cineva putea
să o aibă

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.